Cu cateva luni in urma, atunci cand am scris un editorial (https://www.primet.ro/editorial/de-la-o-investitie-mica-la-o-poveste-de-succes_5941) despre oportunitatea de a participa la povestea de succes a unei companii si de a castiga multi bani in acelasi timp, exemplul pe care l-am folosit, cel al Bancii Transilvania, parea unul pur teoretic. Am constatat ca nu e asa dupa Targul Bursier de zilele trecute, acolo unde un investitor de varsta a treia a gasit pe extrasul de cont de la Depozitarul Central, spre surprinderea sa, actiuni TLV in valoare de 70.000 de lei, dupa ce participase cu o suma modesta la capitalul bancii in fazele incipiente ale existentei acesteia.
Prin urmare se poate, si nu doar in teorie, ci si in practica. Intrebarea e cum ar putea fi multiplicat numarul celor care se pot regasi intr-o astfel de situatie, si cred ca am gasit si un raspuns pentru asta. Un raspuns care tine cont de caracteristicile culturale ale romanilor.
Suntem un popor pentru care economisirea e un concept straniu, nepamantean. Dovezile sunt la tot pasul, incepand de la succesul fulminant al creditelor cu buletinul pentru produse de cele mai multe ori inutile si terminand cu casele luate la suprapret de teama unor scumpiri iminente. Educatia financiara este un inceput, insa mentalitatea unui intreg popor nu se poate schimba mai devreme de 10-15 ani, si chiar si acesta s-ar putea sa fie un termen optimist.
E nevoie de o solutie radicala pentru a incuraja ceea ce in societatile civilizate reprezinta cheia succesului pe termen lung: economisirea, acumularea de capital. Iar pentru o astfel de solutie nu trebuie decat sa privim peste gard, la cateva dintre acele societati civilizate. Probabil cele mai civilizate dintre ele, Statele Unite si Marea Britanie. Ambele au programe prin care cetatenii sunt incurajati sa aiba o atitudine responsabila si sa-si construiasca singuri bunastarea pe termen lung.
In Statele Unite este vorba despre celebrul 401(k), un plan de economisire/investire alimentat din veniturile inainte de impozitare ale americanilor. Concret, statul nu impoziteaza partea din salariu care merge catre programul 401(k), nici profiturile obtinute pe parcurs din tranzactii cu instrumente financiare/dobanzi/dividende/etc., ci doar retragerile de bani care, de cele mai multe ori, au loc dupa varsta de pensionare. Fiind vorba de un stimulent fiscal explicit si destul de generos, programul are reguli stricte, mai ales in ceea ce priveste retragerea banilor. Nu se pot scoate bani inainte de pensionare decat in conditii exceptionale si cu plata unor penalitati.
Mult mai simpla este varianta britanica, denumita ISA (Individual Savings Account). Contributiile intr-un astfel de cont, plafonate la 15.000 de lire pe an in momentul de fata, sunt realizate din veniturile dupa impozitare, insa castigul realizat este scutit de impozit. Instrumentele financiare eligibile sunt, la fel ca si in cazul 401(k), destul de numeroase, incluzand actiuni, obligatiuni si depozite bancare. Retragerile de bani nu sunt limitate in niciun fel, insa limitarea depunerilor la 15.000 de lire pe an face mult mai atractiva pastrarea banilor, pentru a beneficia de scutirea de impozit aferenta unei sume cat mai mari.
Un astfel de produs ar putea schimba macar partial mentalitatea romanilor in ceea ce priveste economisirea. Date fiind incasarile bugetare din impozitul pe venituri din investitii, nici nu ar presupune un efort financiar semnificativ din partea Guvernului. Ne-ar putea transforma insa, in timp, din “iobagii” Europei, dependenti de investitii straine care vin mereu cu costuri ridicate, intr-o tara independenta din punct de vedere financiar.
Ar fi cu siguranta prea mult sa speram la un 401(k) romanesc, prin care toti cetatenii care obtin un venit ar fi indreptati spre economisire si investitii, insa un echivalent al ISA, dedicat atat de fragilei clase de mijloc romanesti, ar fi o varianta de bun simt.
Desigur, ramane eterna intrebare: “Cine ar sustine asa ceva acolo unde conteaza, adica in Guvern si/sau Parlament?”. Deocamdata, nimeni din zona politica. Pentru asta insa, ar fi mai intai nevoie ca cei cu puterea de decizie sa fie atentionati ca exista astfel de solutii si ca societati mai avansate decat a noastra isi extrag bunastarea din folosirea lor. Daca dam acum un “Share” unei astfel de propuneri, peste un an, doi, trei va ajunge si la urechile cui trebuie. Doar asa, povestea actionarului timpuriu al Bancii Transilvania va putea avea suficienti protagonisti incat sa nu poata fi numarati pe degetele de la maini.
Marius Pandele
Dep. Analiza
9 octombrie 2015
Autor: Marius Pandele