Panică sau oportunitate? Ce merită analizat când bursa scade

Scăderile fac parte din bursă. Problema nu este că ele apar, ci felul în care reacționăm atunci când apar.

Există o diferență mare între a spune că ești investitor pe termen lung atunci când portofoliul crește și a rămâne investitor pe termen lung atunci când vezi roșu în cont câteva zile la rând. În perioadele bune, lucrurile par simple: acțiunile cresc, portofoliul arată bine, iar riscul pare mai degrabă un concept abstract. Adevăratul test apare atunci când piața începe să scadă și, inevitabil, apar întrebările ce fac acum, vând, cumpăr sau aștept? Nu există un răspuns universal, pentru că depinde de fiecare investitor, de orizontul său de timp, de companiile pe care le deține și, mai ales, de motivul pentru care le-a cumpărat. Există însă câteva lucruri care merită analizate înainte de a apăsa butonul de vânzare.

Un exemplu relevant este scăderea din primăvara lui 2020. În martie, pe fondul izbucnirii pandemiei, indicele BET a pierdut peste 23% doar în primul trimestru, iar pe 23 martie a coborât în zona de 7.000 de puncte, după ce la începutul anului se afla aproape de 10.000 de puncte. Dacă, ipotetic, un investitor ar fi alocat 10.000 de lei într-un instrument care replica evoluția BET într-o perioadă apropiată de acele minime, dar fără să presupunem că ar fi reușit să cumpere exact în cea mai bună zi, evoluția ulterioară ar fi fost semnificativă: până la finalul lui februarie 2022, BET ajunsese la 12.716 puncte, iar BVB arăta că indicele crescuse cu 39% față de nivelul de la finalul lui februarie 2020, înainte de cea mai abruptă parte a scăderii. Pentru o intrare făcută, de exemplu, în jurul nivelului de 7.200–7.300 de puncte, cei 10.000 de lei ar fi ajuns teoretic în zona de 17.000–17.600 de lei, fără a lua aici în calcul dividendele, costurile de tranzacționare sau diferențele față de un produs care ar replica efectiv indicele. Exemplul nu arată că o scădere trebuie cumpărată și nici că revenirea este garantată, ci cât de diferită poate arăta o perioadă de panică atunci când este privită retrospectiv și de ce deciziile luate exclusiv sub presiunea momentului pot fi înșelătoare.

Raportat la nivelul actual al indicelui BET, aflat în jurul valorii de 32.000 de puncte aceeași investiție ipotetică de 10.000 de lei realizată în zona 7.200-7.300 de puncte ar fi valorat astăzi aproximativ 43.500-44.100 de lei, înainte de costuri și fără a lua în calcul dividendele.

Prețul s-a schimbat. Întrebarea importantă este dacă s-a schimbat și compania.

Să presupunem că o acțiune pe care o ai în portofoliu pierde 10% într-o perioadă relativ scurtă. Primul instinct este să te uiți la pierdere, însă mai important este motivul. A raportat compania rezultate mai slabe? S-a deteriorat profitabilitatea? Au crescut datoriile? S-au modificat perspectivele sectorului? A apărut o problemă de guvernanță sau compania a pierdut un contract important? Sau acțiunea scade pur și simplu împreună cu restul pieței? Sunt situații foarte diferite. Dacă businessul companiei s-a deteriorat, atunci scăderea prețului poate avea o justificare fundamentală. Dacă însă societatea produce aproximativ aceleași rezultate, are aceleași perspective și nu există schimbări semnificative, simplul fapt că prețul este mai mic nu înseamnă automat că investiția a devenit mai proastă. Uneori se întâmplă chiar contrariul: dacă o companie valora, din punctul tău de vedere, 30 de lei ieri, iar astăzi se tranzacționează la 25 de lei fără să se fi schimbat nimic fundamental, ceea ce s-a modificat este prețul, nu neapărat valoarea.

Piața nu știe cât ai plătit tu

Una dintre cele mai puternice ancore psihologice ale unui investitor este propriul preț de achiziție: „am cumpărat la 30 de lei și acum este 25”. Pentru investitor pare foarte important, însă pentru piață cei 30 de lei nu înseamnă absolut nimic. Piața nu știe unde ai cumpărat, nu știe că ești pe minus și nu are obligația să revină la prețul tău de achiziție. De aceea, un exercițiu util este să uiți pentru câteva minute că deții deja acțiunea și să te întrebi: dacă nu aș avea această companie în portofoliu, aș cumpăra-o astăzi la prețul actual? Dacă răspunsul este da, atunci simplul fapt că poziția este pe minus nu ar trebui să reprezinte singurul argument pentru vânzare. Dacă răspunsul este nu, trebuie înțeles de ce: s-a schimbat compania, s-a schimbat evaluarea sau doar percepția ta pentru că vezi o pierdere în portofoliu?

Există însă și pericolul opus. După o scădere puternică apare frecvent ideea că „a scăzut 20%, deci acum este ieftină”. Nu neapărat. O acțiune care se tranzacționa la 100 de lei și ajunge la 80 de lei este, evident, mai ieftină decât înainte, dar asta nu înseamnă că este și ieftină din punct de vedere fundamental. Poate că la 100 de lei era foarte scumpă, poate că rezultatele companiei tocmai s-au deteriorat sau estimările de profit nu mai sunt valabile. La fel de bine, piața poate să fi exagerat și să fi apărut o oportunitate. Diferența nu o face procentul de scădere, ci analiza.

Scăderile sunt un test bun pentru portofoliu

Perioadele de creștere ascund multe greșeli. Când aproape toate acțiunile cresc, este greu să observi că ai prea mult capital într-o singură companie, că ești prea expus pe un singur sector sau că ți-ai asumat mai mult risc decât credeai. Când piața începe să scadă, toate aceste lucruri devin mult mai vizibile. O poziție care părea doar „puțin mai mare” într-o perioadă bună poate deveni brusc principala problemă a portofoliului. De aceea, o corecție este și un moment bun pentru o întrebare mai largă: este portofoliul meu construit pentru nivelul de risc pe care îl pot suporta în realitate? Există o diferență între toleranța la risc pe care credem că o avem și cea pe care o descoperim atunci când portofoliul pierde 10%, 15% sau 20%. Dacă o mișcare normală a pieței provoacă un nivel foarte ridicat de stres, poate că problema nu este doar piața, ci și dimensiunea expunerii, concentrarea portofoliului sau orizontul investițional.

Cash-ul are și el un rol important. În perioadele bune, banii neinvestiți pot părea frustrați, pentru că piața crește, iar capitalul disponibil pare să genereze un cost de oportunitate. Într-o corecție, perspectiva se schimbă. Cash-ul nu are rolul de a te ajuta să identifici momentul exact în care piața va atinge minimul, pentru că acest lucru este extrem de dificil de făcut în mod constant. Rolul lui este să ofere flexibilitate: să poți cumpăra atunci când apar oportunități fără să fii obligat să vinzi altceva. Pentru investitorii care adaugă periodic bani în portofoliu, scăderile au și un avantaj simplu: aceeași sumă de bani cumpără mai multe acțiuni.

Nu încerca să prinzi minimul perfect

După ce piața începe să scadă apare deseori gândul: „mai aștept puțin, sigur mai scade”. Uneori chiar mai scade. Alteori nu. Problema este că minimul unei corecții devine evident abia după ce a trecut. Nu există un anunț care să spună că acela a fost punctul minim și că de mâine piața își revine. De multe ori, primele ședințe puternice de revenire apar exact atunci când sentimentul investitorilor este încă foarte negativ, știrile sunt încă proaste și motivele de îngrijorare nu au dispărut complet. Din acest motiv, pentru investitorul care decide să acumuleze, cumpărăturile făcute în mai multe etape pot reduce presiunea de a identifica momentul perfect.

Pe Bursa de Valori București, discuția despre perioadele de scădere ajunge aproape inevitabil și la dividende. Pentru mulți investitori locali, dividendele reprezintă o componentă importantă a randamentului total. Dacă prețul unei acțiuni scade, randamentul dividendului calculat raportat la noul preț crește, însă acest lucru poate fi înșelător dacă dividendul nu este sustenabil. Un randament de 8%, 10% sau 12% poate arăta atractiv, dar mult mai important este dacă profitul și fluxurile de numerar ale companiei îl pot susține și în viitor. Uneori randamentul dividendului crește tocmai pentru că piața anticipează că distribuția respectivă nu va mai putea fi menținută.

Câteva întrebări simple înainte să iei o decizie

Înainte de a vinde sau cumpăra într-o perioadă de scădere, merită să te întrebi de ce scade piața, dacă s-a schimbat fundamental compania pe care o deții, dacă mai este valabil motivul pentru care ai cumpărat, dacă portofoliul este suficient de diversificat, dacă ai nevoie de banii investiți într-un orizont apropiat și, mai ales, dacă ai cumpăra astăzi aceeași companie la prețul actual. Ultima întrebare este poate cea mai importantă: decizia mea vine din analiză sau din frică?

Bursa nu ne testează atunci când crește

Când totul merge bine, răbdarea este simplă. Disciplina este simplă. Investițiile pe termen lung sunt simple. Adevăratul test apare atunci când semnul se schimbă. Atunci aflăm dacă strategia pe care credeam că o avem era cu adevărat o strategie sau doar ceva ce funcționa cât timp piața mergea în direcția dorită. Corecțiile vor exista întotdeauna. Unele vor fi scurte, altele vor dura luni sau chiar mai mult. Unele acțiuni își vor recupera rapid maximele, altele vor avea nevoie de ani, iar unele nu vor mai ajunge niciodată acolo. De aceea, ideea că „trebuie doar să așteptăm și totul va reveni” poate fi la fel de periculoasă precum vânzarea din panică.

Probabil cea mai bună apărare împotriva panicii este să nu îți construiești strategia atunci când piața deja scade. Strategia ar trebui să existe înainte: ce cumperi, de ce cumperi, cât ești dispus să aloci unei singure companii, care este orizontul investiției, ce risc poți tolera și ce trebuie să se întâmple pentru ca tu să recunoști că ai greșit. Dacă ai răspunsuri la aceste întrebări, o perioadă de scădere nu va deveni automat o perioadă de panică. Vor exista în continuare zile neplăcute, poziții pe minus și companii care dezamăgesc, dar deciziile vor avea șanse mai mari să fie luate rațional.

Nu putem controla direcția pieței de mâine. Putem controla însă deciziile pe care le luăm atunci când piața se mișcă împotriva noastră.