Finanteaza-ti compania prin emisiunea de obligatiuni.
Tipuri de obligatiuni
In functie de emitent, obligatiunile pot fi de mai multe feluri: obligatiuni guvernamentale, denumite si titluri de stat, obligatiuni municipale si obligatiuni corporative.
Titlurile de stat sunt emise de Ministerul Finantelor, fiind impartite in doua categorii: obligatiuni de stat, cu scadenta mai mare de un an, si certificate de trezorerie, cu scadenta mai mica de un an. Obligatiunile de stat au o rata fixa a dobanzii (cuponului), in timp de la certificatele de trezorerie statul nu plateste dobanda, ele fiind insa emise la un pret mai mic decat valoarea nominala (cea care este rambursata la scadenta). Titlurile de stat sunt considerate cele mai putin riscante instrumente financiare, din moment ce statul, teoretic, nu poate da faliment.
Obligatiunile municipale sunt emise de autoritati locale, de regula pe perioade medii si lungi, pentru finantarea proiectelor de investitii. Dobanzile platite sunt in cele mai multe cazuri superioare celor platite de Guvern, iar in majoritatea cazurilor sunt variabile, fiind legate de dobanda medie interbancara ROBOR.
Obligatiunile corporative
Obligatiunile corporative sunt emise de societati comerciale, fiind vorba de obicei de companii mari, care se bucura de incredere in mediul investitional. Desi in teorie obligatiunile corporative sunt mai riscante decat cele municipale sau guvernamentale, in practica exista situatii in care obligatiuni emise de banci sau companii de mari dimensiuni ofera dobanzi mai mici decat cele emise de primarii sau consilii judetene.
Obligatiuni de stat
Titlurile de stat sunt emise de Ministerul Finantelor si au rolul de a finanta datoria Statului Roman. Din perspectiva investitorilor, titlurile de stat sunt privite ca alternativa la depozitele bancare fiind cele mai putin riscante si asigurand in totalitatea suma investita.
Pe de alta parte titlurile de stat tranzactionate la Bursa de Valori Bucuresti (BVB) sunt preferate si datorita lichiditatii pe care o ofera. Vezi o descriere mai detaliata a titlurilor de stat aici.
Emisiunea de obligatiuni
Din punctul de vedere al emitentului, operatiunea este similara cu a contracta un credit bancar, in locul bancii fiind insa un numar mai mare de creditori. Avantajul fata de creditul bancar este ca in majoritatea cazurilor nu este nevoie de garantii imobiliare, asa cum cer majoritatea bancilor, si nici de respectarea unor conditii la fel de stricte precum cele prevazute in contractele de credit. Desigur, aceasta flexibilitate poate necesita plata unor dobanzi mai mari, in functie de situatia financiara a emitentului.
Data de referinta - obligatiuni
Detinatorii de obligatiuni decontate inregistrati la data de referinta in Registrul Obligatarilor au dreptul sa primeasca cuponului curent, principalul sau parti din principalul obligatiunii. Data de referinta este, de regula, a 3 a zi lucratoare dinainte de data platii cupoanelor (data cupon – data referinta = 3 zile lucratoare). Se stabilesc date de referinta pentru fiecare cupon de platit.
Avantajul obligatiunilor listate la bursa
Obligatiunile listate la Bursa de Valori au un avantaj fata de cele nelistate, ele putand fi cumparate si dupa data emisiunii sau valorificate inainte de data scadentei. Acest lucru face ca de pe urma obligatiunilor sa se poata castiga in doua moduri: fie din dobanda primita de la emitent, fie din aprecierea pretului de piata.
Valoare nominala obligatiuni
Valoarea nominala este suma de bani pe care obligatiunea o valoreaza la scadenta; este, de asemenea si valoarea de referinta pe care emitentul si investitorii o folosesc atunci cand calculeaza platile dobanzilor. De exemplu, sa presupunem ca un investitor cumpara o obligatiune la un pret de 102 RON și un alt investitor cumpara aceeasi obligatiune mai tarziu, cand se tranzactioneaza la un pret de 98 RON. La scadenta obligatiunii, ambii investitori vor primi valoarea nominala de 100 RON a obligatiunii.
Investitii in obligatiuni
Din punct de vedere al investitorului, obligatiunile sunt instrumente financiare cu venit fix (dobanda platita de emitent la intervale regulate, de cele mai multe ori anual sau semestrial, denumita si cupon) si cu risc scazut. Obligatiunile sunt mai riscante decat depozitele bancare, nefiind garantate in cazul in care emitentul ajunge in imposibilitatea de a-si mai acoperi obligatiile de plata, insa au si dobanzi mai mari, care compenseaza acest risc.
Din moment ce pretul la care poate fi cumparata obligatiunea difera de valoarea nominala a acesteia, randamentul obtinut de pe urma ei este la randul sau diferit de dobanda platita de emitent. Randamentul se poate calcula pornind de la pretul de piata, valoarea nominala, rata cuponului si perioada ramasa pana la scadenta, folosind calculatoare specializate cum este cel de aici. Randamentul anual calculat in acest fel este cel pe care investitorul il va obtine cumparand obligatiunea la acel pret de piata si pastrand-o pana la scadenta.
Comparativ cu actiunile, obligatiunile sunt mai putin riscante, dar si mai putin atractive din punct de vedere al randamentelor. Ele nu dau dreptul la dividend, asa cum este cazul actiunilor, iar dobanda incasata este aceeasi, indiferent de evolutia emitentului. Pe de alta parte, in eventualitatea unui faliment creditorii obligatari sunt situati in fata actionarilor la masa credala, avand sanse mai mari de a-si recupera banii investiti. Un caz aparte este cel al obligatiunilor convertibile, care dau dreptul ca la scadenta investitorul sa aleaga intre a primi banii inapoi si a primi in schimbul lor actiuni ale emitentului. Acestea sunt insa destul de rare, iar atunci cand sunt emise sunt de regula adresate unui numar mic de investitori institutionali.