Editoriale

Pentru piata bursiera, ultimii ani au reprezentat o perioada de certa involutie. Nu ma refer la evolutia cotatiilor sau a volumelor de tranzactionare, ci la evolutia constructiei de ansamblu, a infrastructurii de functionare a pietelor bursiere.

Daca in urma cu cinci ani, de exemplu, exista o adevarata cultura a investitiilor bursiere, cu instrumente complexe si politici bine stabilite pentru a genera decizia de investitie, in prezent, aceste decizii depind cu adevarat, de tot mai putini factori. Daca in trecut analiza fundamentala oferea baza evaluarii unei valori mobiliare, in prezent nu mai exista aproape nimic stabil, evaluarea facandu-se mai mult pe baza de declaratii, rating-uri sau, explicit, bazandu-se pe trendul din piata.

Ca atare pietele au evoluat deseori salbatic, cu cresteri brutale de volatilitate pe baza unei singure stiri. Se genereaza astfel un tipar de comportament al pietelor care pe multi ii nedumireste, iar pe mai multi ii face sa renunte sa mai fie prezenti intr-o zona investitionala plina de pericole.

De exemplu, in ultimul an stiri precum cele legate de situatia datoriilor Greciei sau a ratingului de tara al SUA, au avut efecte devastatoare. Acum ele par exagerate, din moment ce pietele internationale se apropie de maximele ultimelor luni. De ce ceva care parea foarte rau, devine inofensiv in cateva luni, este in prezent o intrebare retorica. Aceasta stare de fapt a lasat urme adanci in comportamentul si psihologia investitorilor. Orice scenariu devine credibil, incertitudinea tinde sa atinga cote maxime, strategiile de investitii devin instabile.

Degradarea semnificativa a sistemului de valorizare a instrumentelor financiare a fost favorizata de discrepanta majora pe care am inregistrat-o in ultimii ani, intre asteptarile investitorilor si realitatea concreta din piata. Incepand cu anul 2008, an de an, masurand asteptarile cu care se intra in an si realitatea de la finalul acestuia gasim diferente majore. Regula ar fi ca la inceput de an exista un optimism mai mult sau mai putin justificat pentru ca finalul anului sa ofere bilanturi prea putin fericite, cu performante modeste.

Singura exceptie a constituit-o anul 2009, anul in care piata a atins minimele, an in care pesimismul initial s-a transformat, la final, intr-un optimism robust, generat de cresterea indicilor bursieri cu peste 60%. Performanta pietei din 2009 nu a tinut de vreo performanta semnificativa a economiei ci de o modificare majora a starii de spirit a investitorilor: brusc au realizat ca riscurile economice erau exagerate, ca ceea ce parea de un negru profund, era un gri cu numeroase nuante…

Anul curent poate repeta povestea din 2009. La inceput de an exista un pesimism puternic in economie, palpabil si vocal, atat in randul liderilor de opinie cat si a maselor. Investitorii par sa fi obosit in ani de sperante nematerializate, lichiditatea pietei fiind deseori in suferinta. Dupa luni de zile in care problema datoriilor suverane din zona euro a asigurat un stress continuu, dupa luni de zile in care retrogradarea ratingurilor de tara a amenintat investitorii cu declansarea unei spirale negative de amploare pe piete este posibil, as spune si probabil, ca toate aceste riscuri sa fie exagerate. Oricum este probabil ca piata sa le fi integrat in preturi iar psihologia investitorilor sa fie tot mai putin influentata de ele.

Am atins momentul in care a gandi mai negativ decat o facem este greu. Acest lucru ar putea determina o schimbare majora de comportament: sa cautam mai mult pozitivul, sa incepem sa observam si lucrurile bune care se intampla langa noi. Este o predictie, care va ramane sa fie validata, ca in acest an sa se produca o schimbare mai mult decat necesara in comportamentul investitoriilor.

Alin Brendea
Dir. Operatiuni Prime Transaction
20 ianuarie 2012