Editoriale

Educatia financiara precara a romanilor a fost de multe ori prilej de discutii, comentarii, judecati de valoare in randul reprezentantilor sectorului financiar. De la guvernatorul BNR pana la personaje cu vizibilitate aproape inexistenta, aproape toti cei care aveau ceva de zis au facut referire la un moment dat la ea pentru a justifica macar partial saracia lucie in care ne zbatem ca tara. Pare o teorie de bun simt, nici nu m-as fi putut gandi ca exista argumente care sa o contrazica. Pana zilele trecute, cand am avut o revelatie.

Chiar in timp ce ma intrebam ce fel de informatii i-ar putea atrage catre piata de capital pe cei care in momentul de fata nu stiu prea multe despre ea, a aparut o stire care, desi provoaca initial amuzamentul, in final duce la niste concluzii triste. Pe o strada din centrul Bucurestiului, o scriitoare a bagat spaima in localnici dupa ce a parcat o duba pe care aparea si cuvantul "Ambulanta” (https://www.digi24.ro/stiri/actualitate/social/scriitoare-agresata-pe-motiv-ca-fura-copiii-ce-spun-cei-care-cred-in-mitul-ambulantei-negre-958688). Fara sa stea mult pe ganduri, acestia au chemat intariri si au atacat masina despre care erau siguri ca fura copii pentru a le lua organele. Doar sosirea politistilor a mai calmat spiritele, dar as putea pune pariu ca sunt multi cei care au ramas cu convingerea ca si politistii sunt implicati de fapt in conspiratie.

Ca o ironie a sortii, "ambulanta” avea ca scop popularizarea culturii, a cititului, a educatiei. E un fel de "exorcism cultural” esuat, pentru ca demonul prostiei a ramas nevatamat sa ii posede pe cei in cauza, amuzandu-se probabil de lipsa de talent a exorcistilor trimisi impotriva sa.

Atunci mi-am dat seama ca lipsa de succes a pietei de capital in Romania nu are legatura cu educatia financiara a populatiei. Are legatura cu educatia, pur si simplu. Lumea se uita la bursa asa cum se uitau protagonistii stirii de mai sus la "ambulanta” venita din senin printre ei. Ca la ceva strain, adus de niste oameni care cu siguranta au intentii necurate. Iar aceasta perceptie tine de educatie.

Educatia nu inseamna sa stii cat fac 1+2, in ce an a cucerit Stefan Cel Mare Constantinopolul (glumesc, bineinteles), sau sa stii ca Budapesta e in Ungaria si Bucuresti in Romania, eternul nostru subiect de amuzament la adresa occidentalilor. Pe langa cele de mai sus, la scoala mai inveti si lucruri care nu sunt neaparat trecute in vreun manual. De exemplu, sa te feresti de pacaleli grosolane de genul "ambulantei negre” care fura copii, sa nu crezi teorii ale conspiratiei servite de vreun politician scolit in arta manipularii, sau sa te bazezi in viata pe propriile puteri, fara sa astepti pomeni de la Stat. Asta, bineinteles, daca ai niste profesori competenti care sa-ti explice toate aceste lucruri, si nu unii care sunt la randul lor victime ale teoriilor conspiratiei.

Un om educat mai intelege un alt lucru important: faptul ca a avea bani nu e un lucru care ar trebui stigmatizat, iar a fi sarac nu e o virtute. Asta e o problema cu radacini adanci in mentalitatea poporului roman si are cu siguranta un rol in faptul ca suntem aproape cei mai saraci europeni. Bursa este o confirmare a averii personale pentru cei care isi listeaza companiile si o modalitate de a castiga bani pentru cei care investesc. In Vest, sa castigi o multime de bani identificand companiile listate cu potential (vezi cazul lui Warren Buffett) iti aduce o imagine excelenta in societate. In Romania, sa cumperi mai ieftin ca sa vinzi mai scump se cheama "bisnita” sau "specula”, iar societatea te dispretuieste pentru asta. Pentru multi, e mai rau decat sa furi, pentru ca furtului ii pot fi asociate explicatii umanitare ("a furat de foame” sau "pentru a avea ce da copiilor sa manance”). Poate si de aceea, "milionarul discret” este la mare moda in Romania. Multi oameni cu bani sunt deranjati sa apara in Top 300 chiar si cu niste sume estimate grosier de autorii acestuia, nici nu poate fi vorba sa-si listeze afacerile la Bursa, unde toata lumea ar afla cati bani au.

Inca din anii ’90, atunci cand Bursa de Valori Bucuresti a fost reinfiintata, atragerea de investitori a fost un drum foarte abrupt la deal, cu niste pietre de moara agatate de gat. Cum sa-i explici unui om obisnuit cu cuvinte ca "bisnita” sau "specula” si cu conotatiile negative ale acestora ca si-ar putea asigura o batranete linistita punand bani deoparte si beneficiind de cresterea pretului actiunilor? Pentru mai mult de jumatate dintre romani (jumatate e probabil foarte optimist), asa ceva e impotriva firii. La fel cum si pentru locuitorii terifiati de "ambulanta neagra”, varianta ca toata povestea sa fie inventata, posibil de niste nebuni cu acte, e de neconceput.

Asa cum spuneam mai sus, totul pleaca de la educatie. Avem de multa vreme o educatie deficitara, iar inainte de 1989 am fost victimele unor minciuni grosolane, pe care multi le mai cred si acum, un adevarat experiment de spalare a creierelor la scara gigantica. Dupa o perioada lunga de inertie, in care tot mai auzeam minciunile comuniste, desi comunismul se prabusise, sistemul de educatie a ajuns victima altor subiecte prioritare pentru liderii vremelnici ai tarii, fiind mereu subfinantat si marginalizat. In aceste conditii, nu e de mirare ca perceptia populara despre bursa este una mai degraba negativa, interesul este scazut, iar banii, acolo unde exista, iau mai mereu drumul imobiliarelor.

Mi-e teama ca nici nu vom vedea un succes mai mare al pietei de capital, si al domeniului financiar in general, atata timp cat educatia romanilor va ramane la nivelul la care este in prezent. E imposibil sa educi financiar un popor atunci cand nu exista fundatia necesara pentru asta. De aceea, chiar daca par doua lucruri diferite, cred ca eforturile sectorului financiar ar trebui directionate mai intai catre impingerea educatiei la rangul de prioritate nationala. In acest fel, macar copiii celor care iesisera "cu furci si topoare” impotriva ambulantei literare vor fi mai receptivi la subiecte care sunt cu siguranta tabu pentru parintii lor, cum ar fi economisirea sau investitiile.