Dupa un an 2020 in care pietele financiare au fost luate prin surprindere de un eveniment care se poate sa fi fost sau sa nu fi fost o "lebada neagra”, ne-am fi asteptat ca anul urmator sa fie unul de revenire spre normalitate. La inceputul anului (https://www.primet.ro/In-sfarsit-am-scapat-de-2020.-Probabil.-Posibil.-Nu-se-stie-exact-editorial-6867) am avut cateva dubii in legatura cu acest lucru, insa ipoteza de baza ramanea aceea ca lumea va reveni la normal in cursul lui 2021.
Finalul anului arata ca am avut un exces de optimism in privinta pandemiei si, probabil, un exces de pesimism in privinta economiei. Cele doua s-au decorelat treptat, mai ales in Romania si in alte tari din regiune, economia incepand sa functioneze in parametri normali, chiar daca valurile de COVID au continuat sa faca ravagii. Intre 15 ianuarie si 22 decembrie, in Romania s-au adaugat la bilantul total al pandemiei 2176 morti la milionul de locuitori, ajungand de la 889 la 3065, pe locul 9 in lume. Doar cu numarul de morti din acest interval am fi pe locul al 28-lea in lume comparandu-ne cu numarul inregistrat de celelalte tari in intreaga pandemie. Comparativ, in Italia, tara europeana cea mai lovita de primul val pandemic, numarul de cazuri la milionul de locuitori a crescut cu doar 918, reflectand masurile responsabile luate de autoritati si vaccinarea in masa.
Desi situatia s-a degradat intr-un ritm incredibil, economia a fost lasata sa functioneze in conditii asemanatoare cu cele dinaintea aparitiei virusului, acesta fiind, de altfel, si unul dintre motivele principale pentru care numarul de morti a continuat sa urce rapid. Asa se face ca si emitentii listati la bursa au prosperat, au inregistrat evolutii in general bune ale profitului si, pe cale de consecinta, pretul actiunilor lor a crescut.
Indicele BET a incheiat sedinta din 22 decembrie cu 27,26% mai sus decat era la finalul anului trecut, in timp ce BET-TR, care include si dividendele, a crescut cu nu mai putin de 33,75%, una dintre cele mai bune evolutii de dupa 2008. Nu doar una dintre cele mai bune evolutii ale indicelui dupa 2008, dar si una dintre cele mai bune evolutii din Europa in acest an, pe locul 7, mai exact. Bulgarii, care o duc chiar mai rau decat noi la capitolul COVID, au fost pe locul al 2-lea in topul cresterilor bursiere, iar cehii pe locul al 4-lea. Lucrurile par sa se fi inversat fata de anul trecut, iar "elevii cuminti” din Occident, atenti la sanatatea publica si la vietile semenilor, sa fi fost intrecuti de "chiulangiii” din ultima banca, absenti si de la ora de vaccinare, pe langa multe alte lectii importante ratate de-a lungul timpului.
Privind in continuare lista cu performerii anului gasim si alte tari care ies in evidenta prin abordari, hai sa spunem, inovatoare, atat de raspandite in ziua de azi. Printre ele si Turcia, cu o crestere de 22,17% a indicelui bursier BIST 100 intre finalul anului trecut si 22 decembrie 2021. De data aceasta nu exista nicio legatura cu pandemia, e doar incununarea politicilor economice originale inventate de liderul autoritar al tarii, supranumit si "sultanul”. Este, in acelasi timp, o iluzie, ca atunci cand vezi cifra 6 in loc de 9 pentru ca te uiti la ea din directia gresita. In dolari americani, indicele turcesc a scazut cu 27,21%, cea mai mare scadere din lume pe parcursul anului.
La baza acestei diferente uriase sta inflatia din Turcia, una dintre cele mai mari din lume in 2021, aceasta fiind corelata cu evolutia cursului valutar intr-o tara puternic dependenta de importuri, la fel ca si Romania. E greu de spus daca a fost mai intai oul sau gaina, in cazul de fata inflatia sau cresterea cursului USD/TRY, si nici nu conteaza atat de mult. E adevarat ca inflatia, cel putin dupa cifrele oficiale, este mai mica decat cresterea cursului, asa ca evolutia bursiera in termeni reali ar fi mai buna decat cea in dolari americani, insa cifrele oficiale publicate de un regim autoritar trebuie privite cu o doza de scepticism.
Dincolo de aberatiile promovate pe post de doctrine economice din plictiseala unor lideri autoritari, situatia trebuie sa ne dea si noua de gandit. Evolutia BET in dolari americani nu mai este la fel de spectaculoasa precum cea din moneda nationala, cresterea sa fiind de doar 15,34%. Intamplator, rata inflatiei publicata de INS pentru luna noiembrie a fost de 7,8%, un nivel apropiat de cel al cresterii cursului USD/RON fata de inceputul anului. Asadar, cresterea BET in termeni reali (ajustata cu inflatia) este in zona celei in dolari, doar cu putin mai mare decat aceasta.
Dupa criza economica inceputa in 2008 inflatia a fost mai mereu la un nivel prea mic pentru a fi inclusa in calculul randamentelor bursiere, pana in acest an. Ultima data cand a depasit nivelul actual a fost chiar in 2008, 7,9% la finalul anului, iar inainte de asta in 2005, 9%. Anterior, intre 1991 si 2004 rata inflatiei a fost peste 10%, iar in 5 dintre acesti ani, in perioadele 1991-1994 si 1997, peste 100%, cu un maxim de 256,1% in 1993. Multi dintre investitorii de acum, probabil majoritatea, nu au prins in piata perioada de hiperinflatie incheiata in 2005, iar ajustarea randamentului cu inflatia li se va parea un lucru ciudat. S-ar putea sa fie nevoie sa ne obisnuim totusi cu acest lucru macar pentru inca un an, in conditiile in care bancile centrale au fost surprinse de inflatie la fel cum sunt surprinse autoritatile din Romania de venirea zapezii.
Daca in urma cu un an am identificat ca mostenire principala a anului 2020 lectia de investitie in trepte predata pietelor de capital (https://www.primet.ro/Lectia-anului-2020-pentru-investitorul-neinspirat-editorial-6865), evenimentul principal al anului 2021 pe plan economic este, fara indoiala, venirea inflatiei. La fel ca iarna din Game of Thrones, vine o data la mai multi ani, iar atunci cand vine dureaza mai multi ani. De asemenea, asa cum durata si intensitatea iernii din Game of Thrones erau direct proportionale cu durata verii dinainte, inflatia ar putea fi la randul sau mai lunga si mai mare dupa o perioada foarte lunga de preturi aproape fixe.
Pentru piata de capital inflatia este in general o veste proasta. Ea necesita cresteri de dobanzi pentru a fi combatuta, iar dobanzile mari redirectioneaza banii dinspre bursa spre instrumente cu venit fix. Mai mult decat atat, dobanzile mari inhiba dezvoltarea economica pe credit si afecteaza rezultatele financiare ale emitentilor. In practica, desigur, lucrurile nu sunt chiar batute in cuie, iar pentru unii emitenti, asa cum sunt bancile, dobanzile mai mari vor aduce o imbunatatire a rezultatelor, cu conditia sa nu ajunga atat de mari incat sa afecteze capacitatea clientilor de a rambursa creditele.
Deocamdata lucrurile nu se vad la adevarata lor dimensiune. Dobanda de politica monetara a BNR este la doar 1,75%, aproape de minimul istoric de 1,25% inregistrat chiar in acest an, intre ianuarie si septembrie. ROBOR la 3 luni este 2,97%, iar ROBOR la 6 luni 3,11%, fata de circa 1,5% in prima parte a anului. Cele mai mari dobanzi la depozite pe un an sunt tot in jurul a 3%, insa bancile mari ofera dobanzi chiar si la pragul de 1%. Comparativ, la finalul lui 2008 rata dobanzii de politica monetara era de 10,25%, iar ROBOR 15,46%, atat la 3 luni cat si la 6 luni.
E adevarat ca si contextul e unul diferit. Dobanda de politica monetara este real negativa de mai mult timp, iar interesul BNR de a tine jos dobanzile este mai mare decat in urma cu 13 ani. Atunci majoritatea creditelor erau in valuta, asa ca dobanzile mai mari la lei nu au provocat efecte majore pe acest segment. Ba chiar au ajutat temporar la mentinerea unui leu mai puternic decat ar fi fost normal, prelungind artificial un deznodamant inevitabil. Acum majoritatea creditelor sunt in lei, cu dobanzi variabile, iar o portiune importanta este garantata de Stat prin programul Prima Casa. Cresterea dobanzilor, inevitabila de altfel, dar prelungita si de aceasta data in mod artificial, va pune presiune pe imprumutati si ar putea provoca o criza economica in toata regula.
Mai e adevarat si un alt lucru. Inflatia de acum este in mare parte importata, iar masurile de politica monetara ale BNR nu schimba cu mult datele problemei. Mai devreme sau mai tarziu, insa, va fi nevoie ca FED si BCE sa se trezeasca din somn si sa creasca dobanzile la randul lor, asa ca nici pasivitatea nu ne poate face bine. E mai bine sa anticipam decat sa reactionam. Oricum, cu un Guvern orientat pe cresterea cheltuielilor publice, cu precadere a celor inflationiste precum salarii si pensii, preturile vor primi suficient combustibil si de pe plan intern.
Autor: Marius Pandele