Pana in acest moment, remarcam doar doua societati care au avut curajul sa apeleze la profiturile din anii precedenti: Conpet si Romgaz. Cea de-a doua societate s-a lasat convinsa destul de greu. A fost nevoie ca in prima Adunare Generala sa se respinga punctul de pe ordinea de zi ce prevedea distributia profitului din anul precedent. Astfel, s-a convocat o noua AGA in care propunerea Consiliului de Administratie prevede si distributia unei sume suplimentare, din rezervele constituite. Adica, exact ceea ce parea sa se inteleaga ca isi doreste statul din ordonantele de la inceputul anului.
Cu toate acestea, statul pare ca se lupta cu el insusi. Consiliile de Administratie, formate preponderent din oamenii propusi de actionarul majoritar, adica statul roman, gasesc explicatii si fac rapoarte argumentate de nevoia de bani pentru investitii pentru a nu acorda dividende suplimentare. Chiar daca pe de o parte este de inteles necesitatea companiilor de a avea capital pentru investitii, care a mai fost sensul ordonantelor de urgenta daca chiar oamenii statului refuza si cauta justificari pentru a pastra banii in companii? Sa se fi razgandit statul? Sa nu mai fie nevoie de acesti bani? Sa se fi identificat noi surse de a aduna bani la buget? Nu cred. Poate doar asistam la o tergiversare, pana in cadrul Adunarilor Generale cand sunt sanse bune ca statul sa voteze asa cum a votat in aprilie la Romgaz, adica impotriva.
Companiile tin de rezerve, iar actionarii doresc sa scoata cat mai multi bani din companiile in care au investitii. O relatie perfect normala. La fel vedem si la SIF-uri, la fel vedem si la alte companii in care nu este statul actionar. Ce este insa interesant aici este ca modificarile legislative de la inceptul acestui an au vizat acele societati unde statul este majoritar si unde conducerea este aleasa chiar de acesta. Din acest motiv, nu avem cum sa nu fim mirati de propunerile de la Transgaz, Nuclearelectrica, Antibiotice sau Oil Terminal.
Chiar au nevoie companiile de aceste rezerve? Prima justificare sunt viitoarele investitii. Insa, de ani de zile aceste rezerve se tot aduna. In plus, aceste companii au un grad de indatorare redus, iar accesarea unor credite pentru investitii nu reprezinta ceva rau. Dimpotriva, chiar ar fi mai eficiente prin prisma marjelor la capitalurile proprii. Mai mult decat atat, acesti bani stau de multe ori in banci, la dobanzi foarte mici, iar bancile ce fac cu acesti bani? Cumpara titluri de stat. Deci imprumuta statul. Acest cerc vicios poate fi oprit daca banii se intorc spre actionari, asa cum este si normal. Singura situatie in care actionarii sunt multumiti sa lase banii companiilor este aceea cand acestea reusesc sa aduca plus valoare respectivilor bani. Insa, in cazul de fata, plus valoarea este reprezentata de dobanzi foarte mici, uneori chiar de sub 1%. Ca atare, actionarii companiilor de stat au toate motivele sa solicite si sa primeasca dividende suplimentare.
Deocamdata nu este transata problematica dividendelor din rezerve, deci nu putem afirma ca a fost doar o iluzie. Asteptam cu nerabdare pozitia reprezentantilor statului in Adunarile Generale unde pana acum exista propuneri doar din partea Consiliilor de Administratie. Ar fi o chestiune absolut normala sa vedem o propunere si din partea statului, in contextul in care indeplinesc toate conditiile pentru a formula solicitari de noi puncte pe ordinea de zi, insa nu ma astept la un astfel de act curajos. Ramane insa varianta in care sa se respinga propunerile cu zero dividende suplimentare, iar apoi Consiliile de Administratie sa se puna in acord cu statul ca actionar. In concluzie, pana la aprobarea in AGA a actualelor convocatoare, posibilitatea de a primi dividende suplimentare in acest an ramane in picioare.
Autor: Simion Tihon