Editoriale

Toate privirile sunt indreptate catre FED. Rezerva Federala Americana iese din prim-plan doar atunci cand BCE-ul sau, mai nou, banca centrala a Chinei, capteaza atentia celor care se afla in sfera pietelor financiare: administratori de fonduri, brokeri, investitori, etc. Puterea acestor institutii (bancile centrale) a ajuns in momentul de fata atat de mare incat sedintele FED sau BCE stau la baza deciziilor de investitie si dezinvestitie pe termen scurt. Au devenit principalul indicator chiar si pentru un investitor din Medias care are sau vrea sa cumpere actiuni la una din societatile din localitate.

Situatia fundamentala, rezultatele financiare sau indicatorii de profitabilitate au ajuns sa treaca in plan secund, mai ales daca vorbim de analiza achizitiei de active din sectorul financiar. Se cumpara actiuni din sectorul bancar pentru ca BCE printeaza euro si ii imprumuta bancilor comeriale la costuri minime. Exista chiar situatii cand cel imprumutat beneficiaza de o “prima” , mai concret, trebuie sa returneze mai putini bani decat a imprumutat.

Acum o saptamana, mult asteptata sedinta FED care a tinut pietele financiare in suspans, a decis pastrarea situatiei din ultimii ani si anume dobanda aproape zero. Daca analizam reactiile din ultimii ani, teoretic, acest fapt ar fi trebuit sa aiba un impact pozitiv asupra pietelor financiare. Insa, de data aceasta, ambiguitatea creata de discursul ce a motivat aceasta decizie a lasat pietele intr-o si mai mare ceata. Ieri, presedintele FED a anuntat ca sunt sanse reale ca anul acesta sa creasca totusi dobanda. Pietele au reactionat pozitiv de aceasta data, desi aproape tot anul, apropierea momentului in care costul banilor ar fi crescut, determina scaderi pe pietele de actiuni.

Anormalul pare sa se corecteze, iar pietele de actiuni sa revina la o logica fundamentala. In ultimii ani, evolutia slaba a indicatorilor de pe piata muncii din SUA, determina o crestere a pietelor de actiuni, motivata de faptul ca banca centrala nu ar avea motive sa ridice dobanda. De aceasta data, pare ca majorarea dobanzii, care nu este altceva decat o recunoastere a evolutiei bune a economiei, are un efect pozitiv pe piata.

Bancile centrale ghideaza mersul economiei si mai cu seama cel al pietelor financiare. Astfel, tot ce se intampla in economie si pe burse, pe termen scurt, pare dictat de undeva de sus, adica de bancile centrale. Efectele benefice ale masurilor ce au ridicat pietele de actiuni in ultimii ani (programele de injectie monetara alaturi de dobanzi la minime istorice) nu sunt verificate si pe termen lung. Pericolul vine din faptul ca bancile centrale par sa isi fi epuizat instrumentele prin care determinau cresterea apetitului investitonal. Totusi, poate chiar acesta a fost planul. Ca epuizarea instrumentelor de ghidaj economic sa coincida cu momentul cand economiile incep sa evolueze sanatos, fara perfuziile FED sau BCE. Daca ar fi asa, ar insemna ca depasim o noua etapa a ciclului economic, etapa in care cresterea economica ar trebui sa accelereze. De ce nu ar fi asa? Au dezamagit vreodata marile banci centrale?

Simion Tihon
Broker
25 septembrie 2015