Editoriale

De cinci saptamani, polul discutiilor este faimoasa OUG 114. Orice intrebare legata de piata bursiera primeste un raspuns care are in vedere efectul negativ inca necunoscut ca dimensiune al acestei OUG prin care se pune un bir pe cei mai multi emitenti din BET. In consecinta, starea de spirit de pe piata de capital este dominata de pesimism, si pe buna dreptate. Am vazut apoi ca nu doar piata de capital a reactionat. Cu o mica intarziere, si piata valutara a "salutat” noile taxe. Salutul a fost unul istoric: maxim dupa maxim pentru euro – adica, cel mai slab leu in raport cu euro din istorie. Urmeaza piata monetara? Vom vedea in scurt timp si randamente mai mari la titlurile de stat in actualul context de neincredere?

Daca suntem de acord ca bursa este un barometru al economiei, putem spune in momentul de fata ca nu se anticipeaza o continuare a dinamicii de crestere economica. Dimpotriva, ne spune ca urmeaza vremuri mai putin bune si in care va fi greu de batut efectul de baza, adica chiar daca vom avea crestere economica, aceasta va fi mai mica. Dar este oare bursa in momentul de fata un baromentru economic? As spune ca da. Piata s-a asezat pe un alt palier. Din intervalul 8.500 – 9.000 de puncte, indicele BET s-a instalat acum cu 1.500 de puncte mai jos: 7.000 – 7.500 de puncte. Deocamdata a ramas in acest culoar, iar pragul de 7.000 de puncte a devenit suport. Motivul pentru care piata a schimbat palierul nu cred ca este unul conjunctural, unul care sa anuleze functia bursei de barometru al economiei sau care sa dea semnale false. Nu. Este o resetare a asteptarilor investitorilor intr-o cu totul alta zona. Din pacate, acest lucru nu s-a intamplat independent de noi si nu putem da vina pe evolutia pietelor internationale (desi sunt sanse bune ca scaderile burselor straine sa fie un tap ispasitor). 

Contextul international: De aproximativ doi ani au inceput discutiile despre o posibila corectie a burselor. Mai exact, de la momentul in care Trump a castigat alegerile in SUA. Era evident ca pietele nu vor creste la infinit, iar o astfel de teorie este cu siguranta castigatoare la un moment dat, insa aplicata prea repede, determina pierderea unor oportunitati. Chiar si dupa scaderile din ultimele sase luni pietele tot sunt mai sus decat in urma cu doi ani. Din pacate, temerile de acum doi ani au cam inceput sa se materializeze. Tot mai multe piete au ajuns in bear market. Chiar daca in ultimele saptamani cele mai mari piete au reusit sa revina la un nivel ce nu le mai incadreaza ca piete de scadere (-20% fata de maximul recent), nu putem vorbi inca de faptul ca ce a fost rau si greu a trecut. In momentul de fata pare ca pe umerii bancilor centrale a cazut toata responsabilitatea de a readuce optimismul pe burse (in special pe umerii FED). 

Cand optimismul dispare din piata, sunt sanse mari sa ne aflam intr-un moment de mare oportunitate. In momentul in care nu mai exista miscari din tabara celor optimisti spre cea a pesimistilor, va fi din ce in ce mai greu sa vedem o ajustare a pietei. Va fi epuizat sentimentul de "urmeaza mai rau” daca cea mai mare parte deja asta crede si s-a pregatit in consecinta. Un argument ar fi ceea ce se intampla acum 10 ani. In februarie 2009 cred ca nu mai era nicio farama de optimism. Preturile atingeau valori inimaginabil de mici: pentru comparatie, o sa amintesc cateva preturi ale unor companii care nu au facut majorari de capital social, splitari, consolidari, etc.; Actiunile BRD erau cotate la 3,73 lei, SIF5 era 0,34 lei, Transgaz 98 lei/actiune, iar un titlu Petrom costa 0,12 lei. Dar teama era atat de mare incat prea putini din randul celor care (mai) detineau capital au reusit sa identifice valoarea de oportunitate a acelui moment. Tabara optimistilor era aproape goala. Cea mai buna zi dpdv al lichiditatii a fost pe 25 feb. cand valoarea tranzactiilor a fost de 12,7 millioane lei, adica sub 3 milioane de euro. In rest, in cele mai multe sedinte din februarie 2009 valoarea tranzactiilor a fost de sub 10 milioane lei. Cu alte cuvinte, in acel moment de dezechilibru, cand piata era dominata de un pesimism generalizat, optimismul lipsind cu desavarsire, piata isi atingea minimele. Lichiditatea extrem de slaba demonstreaza faptul ca optimismul tindea la zero. Iar evolutia ulterioara a preturilor arata oportunitatea momentului. Desi erau diferente foarte mari intre inceputul si finalul acelui fatidic februarie, finalul lui 2009 i-a rasplatit pe toti cei care au avut curaj in momentul in care nimeni nu mai credea in piata, preturile fiind de 2-3 ori mai mari decat cele amintite mai sus.

In concluzie, in momentul de fata nu cred ca ne identificam cu perioada de acum 10 ani. Suntem departe de a avea astfel de scaderi si sper sa ramanem departe. Insa, cred ca anul acesta se vor ivi multe oportunitati. Daca bursa si-a pastrat intr-adevar functia de barometru al economiei, fiind prima care a semnalat derapajele economiei in contextul acestei faimoase OUG, atunci tot bursa va fi prima care va reactiona in cazul unei eventuale abrogari sau in cazul in care aceasta OUG va fi "indulcita”.