Editoriale

Furtuna nascuta din nimic de declaratiile noului ministru al Finantelor referitoare la pensiile private obligatorii (http://www.zf.ro/banci-si-asigurari/anunt-surpriza-de-la-finante-pilonul-ii-se-desfiinteaza-ce-se-intampla-cu-banii-de-pensii-reactia-lui-dragnea-despre-declaratia-ministrului-de-finante-ionut-misa-o-prostie-16532221) a scos la iveala reactii dintre cele mai diverse, de la prabusirea cotatiilor bursiere si a cursului valutar pana la opinii favorabile nationalizarii pensiilor private, care oricum nu ar aduce nimic bun.

Intentionam si eu sa-mi dau cu parerea pe marginea acestui subiect, pana cand am gasit o varianta mai buna. In loc sa-mi dau cu parerea, am preferat sa fac un calcul, pe cat de elaborat mi-au permis timpul si datele disponibile, din care sa pot gasi un raspuns argumentat la intrebarea: e mai buna pensia de stat sau cea privata?

Am pornit de la ultimul salariu mediu brut disponibil la Institutul National de Statistica, 3.291 de lei in luna aprilie 2017. Din acest salariu, un angajat obisnuit plateste sub forma de contributie de asigurari sociale 26,3%, adica 865,5 lei pe luna. Suma e impartita in contributia angajatului si cea a angajatorului, insa pe noi ne intereseaza suma totala. In momentul de fata, cea mai mare parte a banilor merge catre sistemul de pensii de stat, iar o parte mai mica spre pensiile private obligatorii, Pilonul II de care vorbea ministrul Finantelor. Calculele le-am facut in varianta ipotetica in care toti banii ar merge spre pensiile private, pentru a estima diferenta fata de pensia de stat obtinuta in aceleasi conditii.

Bineinteles, salariul nu va ramane mereu acelasi, asa ca am luat in calcul si cresterea lui. Nu am gasit estimari pe termen lung referitoare la Romania, insa am gasit o estimare pana in 2030 a PriceWaterhouseCoopers care include Polonia (https://www.pwc.co.uk/http://www.pwc.co.uk/assets/pdf/global-wage-projections-sept2013.pdfassets/pdf/global-wage-projections-sept2013.pdf), cu aproximativ 4% crestere anuala in termeni reali (ajustat cu inflatia), deci cam 6% in termeni nominali. Tinand cont de faptul ca estimarea e pe mai putin de 20 de ani, iar pe termen mai lung e de asteptat ca aceasta cifra sa scada, am luat in calcul o crestere nominala de 5% pe perioada de acumulare de 35 de ani (stagiul complet de cotizare la care Romania intentioneaza sa ajunga).

Randamentul mediu obtinut de pensiile private din vara lui 2008 pana la finalul lui 2016 a fost de circa 9%, insa am luat in calcul o valoare mai mica, de doar 6% pe an, catre care ar fi de asteptat sa ne indreptam in conditii economice normale, fara perioadele cu dobanzi foarte mari care au ajutat la obtinerea acelor randamente. Am luat in calcul si comisionul de contributie maxim de 2,5%, practicat in acest moment de toate fondurile de pensii , si comisionul de administrare de 0,6%.

In aceste conditii, suma acumulata dupa cei 35 de ani de economisire ar fi de 2.405.600 de lei. Nu luam in calcul inflatia, pentru ca ea afecteaza in aceeasi masura si pensiile private, si pe cele de stat, deci nu e relevanta pentru comparatie. La finalul celor 35 de ani, salariul mediu brut nominal ar fi de 18.791 de lei, dupa cresterea anuala de 5%. In conditiile in care statul ar reusi sa plateasca un punct de pensie echivalent cu 45% din salariul mediu brut, tinta majoritatii Guvernelor de pana acum, atinsa insa destul de rar, aceasta ar fi de 8.456 de lei pe luna in momentul pensionarii. 

Pentru a estima pensia privata care ar putea fi primita, am luat in calcul o perioada de plata de 18 ani, ceva mai mare decat speranta medie de viata la 65 de ani existenta in momentul de fata (14,8 ani pentru barbati si 18 ani pentru femei, date pentru anul 2013). De asemenea, am luat in calcul acelasi randament de 6% anual pentru banii ramasi in cont, acelasi comision de administrare de 0,6% pe an si o crestere de 5% pe an a platilor, egala cu cresterea salariului mediu si, teoretic, a pensiei de stat. In aceste conditii, prima pensie privata ar fi de 11.591 de lei, cu 37,07% mai mare decat prima pensie primita de la stat pentru aceeasi perioada de cotizare si aceleasi sume cotizate de-a lungul timpului.

Bineinteles, calculul depinde de multe variabile, unele dintre ele economice, altele politice. De exemplu, in conditiile in care toate celelalte ipoteze se adeveresc, insa randamentul anual obtinut de fondul de pensii este mai mic de 4,83%, contribuabilul va primi mai multi bani de la pensia de stat decat de la cea privata. Daca Statul nu ar reusi sa tina pasul cu nivelul de 45% din salariul mediu, ci ar reusi sa dea un punct de pensie de doar 40% din acesta, pensia de stat ar fi de doar 7.516 lei, pensia privata fiind cu 54,21% mai mare, presupunand ca restul ipotezelor se dovedesc corecte. O crestere mai mare decat cea estimata a salariului mediu ar favoriza pensiile de stat, presupunand ca acestea ar putea fi pastrate la nivelul de 45%, in timp ce o evolutie mai lenta a salariilor ar favoriza pensiile private, care depind mai mult de acumularea de capital si mai putin de cresterea sumelor depuse. Un lucru interesant si surprinzator pentru multa lume este ca o scadere a comisionului de contributie, aflat in prezent la 2,5% si atacat de public ca fiind foarte mare, nu ar avea un impact semnificativ asupra pensiei. In cazul in care acest comision nu ar mai exista deloc, pensia privata initiala ar urca doar la 11.888 de lei, cu 2,6% mai mult decat in varianta cu comision.

In final, viitorul ne va arata exact cat vor fi randamentele fondurilor de pensii pe 35 de ani, cat va putea sa dea statul viitorilor pensionari si cat vor putea acestia sa contribuie de-a lungul timpului. Pana atunci, punand cap la cap calculele de mai sus, concluzia e destul de clar una favorabila pensiei private. Nu numai ca ar fi de asteptat ca ea sa aduca mai multi bani la batranete, dar are si niste avantaje importante incorporate. In primul rand, asigura o acumulare de capital de care economia Romaniei are nevoie ca de aer. In al doilea rand, ia de pe umerii generatiilor viitoare de contribuabili si de politicieni o povara uriasa, avand in vedere deficitul in crestere al sistemului public de pensii. Romania copiilor nostri ar trebui sa se imprumute pentru a face autostrazile  visate acum de noi, nu pentru a ne plati pensiile. Nu in ultimul rand, pensia privata este flexibila, banii pot fi incasati sub forma de renta viagera, cum e cazul in sistemul de stat, pot fi luati integral la pensionare sau pot fi esalonati in alt fel. Mai mult, cei care au ghinionul sa moara inainte de a se bucura de contributiile stranse lasa in urma acei bani copiilor, nu Statului.

Stiu ca tentatia unor miliarde de euro cu care sa fie carpit bugetul e uriasa, iar politicienii unora dintre tarile din jurul Romaniei nu au reusit sa-i reziste. Ar trebui sa ne dam insa seama, inainte sa fie prea tarziu, ca utilitatea acestor bani e mult mai mare daca ii lasam in pace. Daca Guvernul are nevoie de bani, poate sa vanda companii din subordine pe bani mult mai multi, poate sa se imprumute sau chiar sa creasca impozitele si taxele. Nu ar trebui sa distruga insa unul din putinele lucruri bune facute de clasa politica din Romania in ultimii 70-80 de ani.