Luna august a readus optimismul si pe bursa romaneasca. Cu o crestere de 8%, piata romaneasca a reamintit investitorilor prezenti ca riscul asumat aduce si beneficii nu doar pierderi.
Lianti acestui trend pozitiv sunt doi. Unul este extern si a fost generat de confirmarea iesirii zonei euro din recesiune (cea mai lunga dupa al doilea razboi mondial). Revenirea pe crestere a zonei europene ofera o perspectiva optimista si economiei romanesti tinand cont ca principalul partener economic al nostru este Uniunea Europeana.
Un al doilea factor este intern si tine de agresivitatea cu care Banca Nationala a redus dobanda de referinta. Mergand peste asteptarile analistilor bancari, BNR a redus cu 0,5% dobanda de referinta (la 4.5%), impregnand un ton si mai apasat trendului de scadere a dobanzilor cu care sunt remunerate depozitele bancare. Dobanzile mici inseamna intotdeauna un confort scazut fata de economisire. Ca rezultat direct, asumarea de riscuri incepe sa fie mai atractiva, iar numarul investitorilor si mai ales sumele investite cresc considerabil.
In acest climat pozitiv am avut parte, din pacate, de o noua stire negativa pentru bursa romaneasca. Ministerul de Finante care isi asumase prin propria strategie crearea unui cadru prin care statul sa se imprumute direct de la populatie, pare acum sa dea inapoi gasind o solutie de compromis (atat de tipic romaneasca).
In detrimentul lansarii unor titluri de stat dedicate populatiei, cu valori nominale mici si pentru care prin intermediul pietei bursiere sa creeze o adevarata piata secundara pentru a le oferi lichiditate, statul roman se gandeste sa scada valoarea nominala a titlurilor de stat dar sa mentina sistemul actual prin care cei care vor sa cumpere astfel de instrumente financiare trebuie sa se adreseze bancilor si nu pot beneficia de pretul cel mai bun la momentul revanzarii.
Explicatia statului ar fi ca, la sfatul expertilor FMI, doreste sa protejeze bancile locale. In ce fel? Intr-un context in care bancile mama isi retrag tot mai mult din sprijinul acordat filialelor, bancile locale au nevoie de surse de finantare, iar a face concurenta depozitelor bancare pare o ameninatre serioasa in acest moment pentru mediului bancar romanesc. Cine este sacrificat? Deponentul, cel care in orice scenariu, este mentinut ca si client al bancilor. Pentru dobanzile incasate din depozite bancare se deduce impozit pe profit, in timp ce pentru titlurile de stat nu se plateste nimic. Despre siguranta detinerii unor titluri de stat sau a unui depozit bancar nu cred ca mai putem face comparatie dupa episodul bancar din Cipru.
Ca atare intelegem ca dupa ce bancile au avut o contributie importanta la crearea mediului care a declansat criza financiara din 2008, dupa ce au fost ajutate de state (din bugetul public) sa se echilibreze financiar, dupa ce exista legi care le asigura un minim de activitate (gen obligatia platii in cont bancar) acum trebuie sa asiguram si resursele de finantare ale acestora. Apropo, care finantare?
Trecand peste tonul usor malitios, nu putem remarca ca statul roman nu intelege in continuare ca o piata financiara solida si functionala ar fi unul dintre instrumentele sale cele mai utile. Scaderea dependentei fata de finantarea bancara, incurajarea economisirii pe termen lung, responsabilizarea cetatenilor vizavi de banii cheltuiti de catre stat - toate realizabile printr-o piata de imprumut adresata exclusiv populatiei, ar fi vectori de crestere economica solida si mai ales sustenabila. Se pare ca nu toate lectiile au fost invatate din criza pe care o parcurgem, iar acesta este un lucru cu adevarat negativ.
Alin Brendea
Dir. General Adj. Prime Transaction
16 august 2013
Autor: Alin Brendea