De departe cel mai mediatizat subiect al acestei saptamani a fost privatizarea Oltchim, care s-a facut intr-un stil caracteristic Romaniei si anume in format “comedy”.
Dupa cum am fost antrenati pe intreg parcursul verii cu episodul politic de comedie, a urmat si un episod economic de “entertainment“.
Odata cu inscrierea in cursa pentru cumpararea combinatului a domnului Dan Diaconescu, intreg procesul de privatizare s-a mutat in planul media, culminand cu transmisiunea in direct a deschiderii ofertelor din plic. Nu avem detalii despre criteriile dupa care au fost selectati finalistii, dar de departe se poate concluziona ca acest lucru s-a facut in pripa, pe genunchi si cine stie sub ce presiuni. Sub presiuni s-a facut la un moment dat si privatizarea companiei ARO cu rezultate nu prea de laudat.
In tot acest timp, nu s-au auzit comentarii din partea celor interesati despre o modalitate viabila, concreta, de revitalizarea a combinatului Oltchim. Dintre cei patru potentiali investitori, singurul care a iesit in evidenta cu ce ar vrea sa faca cu societatea este nimeni altul decat Dan Diaconescu. Toate comentariile lui le putem integra relativ usor, unui discurs din perioada electorala, neavand totusi un program clar legat de ce trebuie facut pe termen mediu si lung.
In aceasta perioada, foarte multi si-au adus aminte cat de bine mergea odata compania. Insa. o intrebare simpla se ridica: De ce tocmai acum a iesit la suprafata aceasta problema?
Daca e sa intrebam orice investitor de pe bursa care s-a aratat interesat de Oltchim, oricare dintre acestia va poate spune ca situatia combinatului era complicata de ani buni si cu perspective negative, atat timp cat nu v-a fi privatizat si nu se va rezolva problema creantei statului.
Este specific multor societati aflate in portofoliul statului sa fie mentinute artificial in functiune fara a fi restructurate, pana ce nivelul datoriilor creste atat de mult incat se vede in indicatorii macroeconomici. In situatia in care Romania doreste sa se finanteze de la diverse organisme internationale, trebuie sa indeplinim niste criterii, moment in care incep sa fie identificate clar gaurile negre care produc dezechilibre. Atunci incep si presiunile pentru stoparea hemoragiilor financiare din portofoliul statului, caz in care intr-un timp scurt si intr-o perioadanu tocmai favorabila se intampla privatizari cu final indoielnic.
Din nefericire cel mai probabil mai sunt si alte companii in situatia Oltchim si daca modelul de actiune se pastreaza, vom avea un lung sir de dezamagiri, cu efecte negative atat in plan social dar cel putin la fel de intens si in plan economic.
Adrian Barbulescu
Director Adj. Operatiuni
22 septembrie 2012
Autor: Adrian Barbulescu