Intrebarea din titlu este omniprezenta in discutiile privind pietele bursiere. Paradoxal, unii incearca tot timpul sa raspunda la ea – cei ce desfasoara activitate profesionala in domeniu, pe cand altii incearca de zor sa afle raspunsul – cei care investesc pe piata.
Desi este o intrebare importanta si pare usor de aflat raspunsul, acesta ramane unul relativ. Cum stim ce a facut bursa, daca a crescut sau daca a scazut? Pe pietele bursiere exista mii si mii de companii listate, iar in fiecare zi unele cresc iar altele scad. Pentru a gasi un reper, cat de cat obiectiv, s-a acceptat conventia conform careia evolutia unei piete este reliefata de evolutia indicilor bursieri.
Aparitia solutiei de mai sus este insasi ratiunea existentei indicilor bursieri. Un indice bursier este o colectie de evolutii bursiere ale companiilor considerate ca fiind cele mai reprezentative pentru piata respectiva sau pentru un anumit sector bursier. Variatia fiecarui emitent din componenta sa influenteaza evolutia indicelui bursier, mai mult sau mai putin, dupa ce valoarea de piata are si, in cele mai multe cazuri, conform procentului de actiuni disponibile a fi tranzactionate oricand pe piata (asa numitul free-float, obtinut prin eliminarea detinerilor de actiuni strategice cum ar fi cele ale actionarilor majoritari, ale guvernelor sau ale altor actionari cu detineri importante, de exemplu peste 5%).
De exemplu structura BET, prezentata in tabel, ne arata ce companii compun indicele BET si ce pondere au in evolutia indicelui. BET este cel mai important indice la BVB si pentru marea majoritate ce face BVB se confunda cu evolutia indicelui BET. Mai exact exprimarea "a crescut bursa romaneasca cu 10%”, de exemplu, este expresia aprecierii indicelui BET cu 10%.
Este evidenta marea discrepanta intre "puterea” unor emitenti diferiti de a influenta evolutia indicelui (a pietei).
De exemplu, o crestere de 1% a titlurilor Banca Transilvania are acelasi impact asupra indicelui BET ca o apreciere de 45% a actiunilor Conpet. Primele trei companii din BET detin mai mult de jumatate din indicele BET (55.43%), in timp ce primele cinci detin 72.33%. La polul opus jumatate dintre companiile din indicele BET, cele cu ponderile cele mai mici, reprezinta doar 12.25% din indice.
Ca urmare intrebarea ce face piata se transforma in ce fac emitentii cu capitalizare mare si/sau free-float mare. Uitandu-ne spre BET, pe primele cinci pozitii regasim doua banci si trei producatori de energie. Daca aceste doua sectoare au evolutii pozitive, bursa va creste, altcumva e aproape imposibil…
Am trecut in revista ideile de mai sus pentru ca multi investitori isi masoara performanta portofoliului detinut cu piata, propunandu-si sa aiba randamente investitionale mai mari decat indicii (sa bata piata). In practica acest obiectiv este unul foarte ambitios pentru investitorul de retail si asta pentru ca lupta nu e chiar corecta…
Evolutia unui indice nu tine cont de costurile inerente unui portofoliu investitional. Orice investitor va suporta comisioane de tranzactionare, costuri cu operatiunile corporative, taxe de custodie, etc. Chiar daca nu vorbim despre sume mari privite individual, adunate vor insemna cateva procente din cresterea contului.
Pe de alta parte indicele este 100% investit. El nu detine niciodata cash. Intr-un cont de investitii obisnuit exista si o detinere de cash, uneori chiar importanta, ceea ce poate produce subperformare, mai bine vizibila pe o piata caracterizata de un trend ascendent.
Un indice poate elimina un emitent mai putin performant si il poate inlocui cu un altul mai promitator, in aceeasi zi, la preturile de referinta. Exista o comisie de specialisti responsabila de acest proces. In practica intrarea sau iesirea unui emitent intr-un portofoliu suporta, pe langa costurile de tranzactionare si un spread al cotatiilor. De exemplu in indicele BET, Hidroelectrica a fost inclusa din prima zi de tranzactionare, insa cati investitori au reusit ca 18,35% din contul lor sa fie reprezentat de detinerea de actiuni H2O in prima zi de tranzactionare? Si daca da la ce pret de achizitie?
Un alt impediment pentru investitori vine din zona gestionarii riscurilor. Exista sfatul, valoros investitional, de a detine participatii la mai multi emitenti, de a te diversifica. Din aceasta perspectiva este dificil sa te cantonezi doar in emitentii cu pondere mare in indicele bursier, prin prisma gestionarii riscului bursier. In plus in perioade de volatilitate inalta, profilurile de risc mai scazute folosesc deseori ordine stop-loss care se comporta ca primele de asigurare: platesti ceva si iti doresti sa nu primesti nimic in schimb. Indicele nu are apetit de risc, inalt sau scazut…
Sunt multe motive pentru care batalia cu piata nu trebuie sa devina un scop in sine al unui investitor. Sigur comparatia cu indicii bursieri poate fi o masura a succesului investitional, insa este una subiectiva. Ar trebui lasati investitorii institutionali sa faca "parada” de aceste realizari. Desi in multe situatii acestia considera ca un minim de performanta, propus propriilor clienti, este obtinerea unui procent (de exemplu 70%) din cresterea indicelui.
Scopul fiecarui investitor ar trebui sa fie prezenta continua pe piata bursiera care sa ii ofere sansa de a beneficia de trendul multianual de crestere al pietelor bursiere, in concordanta cu profilul sau de risc si cu obiectivele investitionale. Lupta cu indicii, cu piata, comparatia obsedanta cu "ce a facut piata” nu sunt altceva decat zgomotul de fond care ar putea sa te abata de la drumul tau investitional.
Autor: Alin Brendea