In istoria sa, Romania nu a excelat in a crea sisteme, institutii sau mecanisme. Forma fara fond a fost, din pacate, litera de lege care a guvernat inovarea multor domenii pentru societatea romaneasca. Dupa 1990, pentru ca ne-am dorit sa traim capitalismul, a trebuit sa invatam sa aplicam ceea ce el clama. Una dintre relatiile importante din economie, care a trebuit fi redesenata, a fost cea dintre munca, economisire si investitie.
Perioada postdecembrista a adus cu sine noi idei si o noua filozofie in societate privind economisirea si investitiile. Dupa cum ne aducem aminte (cu un amestec de uimire, nostalgie si poate duiosie) comportamentul investitional romanesc a experimentat diverse formule, unele originale, care au oglindit evolutia si bunastarea societatii.
Dupa fuga initiala spre consum - un TV color era activul cel mai pretios - al unei societati relativ bine capitalizate, dar care a secatuit rapid rezervele initiale, a aparut nevoie de castig, celebra lacomie capitalista care functioneaza ca unul dintre principalele motoare economice in societatea actuala. Au parut forme de investitii piramidale, Caritas intrand definitiv in istoria recenta romaneasca. Credulitatea celor care sperau sa faca “de 8 ori banii in 3 luni”, pare acum de domeniul fantasticului, insa ea era foarte reala.
Fuga spre valuta, atunci cand inflatia a inceput sa ajusteze, oarecum natural, economia romaneasca a fost o alta forma investitionala authotona. “100 de dolari” era nu doar moneda forte, dar si cea mai buna investitie.
Anii 2000 au adus fuga dupa active. Activele imobiliare au inceput sa fie preferatele romanilor. Terenul cumparat cu 1 euro si vandut dupa 6 luni cu 2 devenea noul ideal investitional autohton. Trendul impregnat activelor romanesti in perioada 2005-2007 va ramane mult timp de acum incolo ca etalon al “raiului investitional” pe aceste meleaguri.
In prezent, suferim de lipsa unui model investitional unanim acceptat. Pentru o societate care crede in imbogatirea peste noapte este un mare neajuns. Este o lipsa de oportunitati care, mentinandu-se o perioada mai lunga de timp, va forta o maturizare, mult asteptata, a comportamentului investitional romanesc.
Ideea ca averea se face pe termen scurt si intensiv, desi spectaculoasa, nu poate produce plus-valoare pe termen lung. Metoda pasilor mici, dar siguri, functioneaza si va functiona intotdeauna mai bine. Munca, economisirea si investirea capitalului conform profilului de risc si pe baza unor obiective realiste este o cale prea putin urmata, deocamdata, in Romania. Conceptul de finate personale este inca mult prea teoretic.
Dobanzile scazute pe o perioada lunga de timp - este situatia pe care incepem sa o traversam si in Romania – sau lipsa de renumerare a capitalului, va forta asumarea unor politici corecte de investitie. Aceasta schimbarea de background economic se va dovedi piatra de temelie pentru nasterea unei noi piete de capital in Romania. Cei care vor poseda capital vor finanta afaceri viabile pentru randamente mai bune. Fara asumarea acestui risc bine calculat si administrat va fi tot mai greu sa castigi mai mult din capitalul detinut.
Parafrazand celebra ”mai bine mai tarziu decat niciodata” cred ca asistam, in aceasta perioada, la fundamentarea unei noi piete financiare care va crea acea patura de investitori specifici clasei de mijloc fara de care capitalismul adevarat nu poate functiona.
Alin Brendea
Dir. General Adj. Prime Transaction
26 august 2014
Autor: Alin Brendea