Bursele de pretutindeni sunt perseverente. Asa cum au inceput anul, adica dominate de emotie si prea putin in rolul de barometru al economiilor, si in aceasta saptamana ne-am confruntat cu o volatilitea ridicata. Singura diferenta ar fi ca de aceasta data nu au mai fost China si pretul petrolului factorii determinanti si starea bancilor din Europa. Nici nu mai conteaza ce misca pietele acum, important este ca oricand putem gasi ceva ce aduce pesimism pe pietele de actiuni.
Cum se poate ca o banca de talia Deutsche Bank sa scada intr-o zi cu 10%, iar a doua zi sa urce 10%? Si asta fara evenimente importante, fara un factor declansator real, ci doar cu declaratii speculative, preluate si interpretate excesiv si obositor. Dar vedem ca se poate si asta pentru ca deciziile de investire si dezinvestire au drept catalizator emotiile investitorilor.
Exista doua temeri in antiteza. Cea de spaima unor scaderi care se pot accentua si cealalta, frica de a fi ramas fara actiuni in cazul in care pesimismul este inlocuit de optimism (situatie des intalnita de la inceputul acestui an). Tinand cont de unde ne aflam acum comparativ cu inceputul anului, teama de scaderi este clar mai perseverenta, mai puternica si net castigatoare in lupta cu cei ce incearca sa castige din volatilitatea pietei. Amplificarea declaratiilor cu tenta negativa asupra perspectivelor economiei a creat dezechilibre puternice.
Cum putem sa ne schimbam la 180 de grade fata de acum doua luni? Ce s-a schimbat? De ce nu mai sunt bune actiunile companiilor nici la preturi cu 15%-20% mai jos decat la finalul anului trecut? S-a schimbat doar starea de spirit. Nu vad cum se putea schimba situatia fundamentala a economiei globale intr-un timp atat de scurt, la fel de mult cum nu cred ca asteptarile in privinta consumului de produse petroliere au scazut pe fundamente reale. Cred mai degraba ca am intrat intr-o spirala nefasta in care scaderile nasc speculatii de scaderi si mai mari si tot asa. Un argument in acest sens ar fi ca cele mai multe predictii in privinta pretului petrolului au fost facute dupa ce deja trendul descendent incepuse, asteptarile ca scaderea sa continue fiind sustinute mai multe de evolutia anterioara a pretului decat de factorii fundamentali.
Astfel, cand petrolul a scazut la 80$, marile banci americane il vedea la 60$. Cand a ajuns la 60$ il vedea la 40$ si apoi la 20%. Aceste predictii, venind din partea celor mai mari banci de investitii din lume, au avut cred un cuvand greu de spus in evolutia pretului petrolului. La fel si cu pietele bursiere. De ce la finalul lui 2015 nu existau aceste predictii apocaliptice? Poate pentru ca in ansamblul ei, economia era acum doua luni intr-o stare suficient de sanatoasa cat sa genereze asteptari optimiste. Sa nu uitam ca la finalul lui 2015, FED a majorat dobanda de referinta in SUA pentru prima data in ultimii aproape 10 ani, acest lucru fiind o confirmare a rezultatelor obtinute de economia americana in urma stimulentelor monetare. Cum se puteau schimba persepctivele atat de repede? Din nou, nu cred ca perspectivele s-au schimbat ci doar faptul ca s-a acumulat multa nervozitate in piete, iar investitorii nu au uitat ceea ce s-a intamplat in 2008 – 2009, aversiunea acestora la risc determinand formarea unui trend negativ.
In incercarea de a raspunde intrebarii din titlu, as spune ca pe termen scurt se poate intampla orice. Cat timp directia preturilor este dictat de sentimentele investitorilor, de emotiile determinate de evolutia recenta si prea putin de perspectivele realiste in privinta companiilor, ar trebui sa fim pregatiti pentru orice scenariu. In acest sens, sunt sanse mari ca acest an sa ne ofere oportunitati excelente de a cumpara actiuni la preturi mici, gratie subevaluarii create de perturbarile emotionale.
Simion Tihon
Broker
11 februarie 2016
Autor: Simion Tihon