Editoriale

Se spune ca drumul spre iad e pavat cu bune intentii. La o scara mai mica, am putea spune ca si noul Cod Fiscal, votat recent in Parlament, desi are la baza intentia nobila de a micsora fiscalitatea si de a stimula cresterea economica, s-ar putea transforma intr-un drum spre iad, un iad pe care l-am mai vazut o data, in 2009 si 2010.

Motivul pentru care spun asta nu tine de majorarea deficitul bugetar sau de scaderea investitiilor statului, invocate de adversarii scaderii TVA. Orice scadere de taxe si impozite este binevenita pentru economie, iar un deficit bugetar mare e de preferat in conditiile actuale, la un cost al imprumuturilor publice la minime istorice, decat in varful unei perioade de crestere economica si dobanzi ridicate.

Fiscalitatea nu tine insa doar de confruntarea intre doua viziuni diferite, una care pune accentul pe stabilitatea bugetara, cealalta pe cresterea economica. Ea poate reconfigura economia, incurajand anumite tipuri de comportament in randul cetatenilor si firmelor.

Din pacate, noul Cod Fiscal are o directie clara, cea a incurajarii consumului in dauna investitiilor si economisirii. Pe termen scurt, o astfel de viziune genereaza o crestere economica mai mare si un nivel de trai mai bun. Pe termen lung insa, ne pastreaza saraci si dependenti de banii strainilor.

Problema cea mai mare a economiei romanesti este lipsa capitalului local. Iar in lipsa acestuia, o parte importanta din cresterea consumului va ajunge in cifra de afaceri a unor companii cu actionari straini, de acolo in profitul acestora, iar de acolo in conturile acelor actionari, adica afara din economia romaneasca. Solutia la aceasta problema nu este, evident, stigmatizarea investitorilor straini, asa cum vedem unele opinii prin presa, ci incurajarea celor locali.

Daca la nivel individual imbogatirea se poate produce peste noapte, la nivelul unei tari asa ceva e imposibil. Singura metoda de a acumula capital este prin incurajarea investirii si a economisirii la nivelul intregii populatii, in mod constant. Inclusiv prin stimulente fiscale, daca populatia nu are in ADN-ul sau strangerea de bani pentru batranete sau pentru generatiile urmatoare.

Ce face insa Codul Fiscal? Introduce contributia pentru asigurari de sanatate (CASS), prin excelenta o taxa pe veniturile din munca, la castigurile din investitii si la cele din dividende. O inventie aparuta din disperare la vremea ei, impunerea platii de contributii sociale pe castiguri din capital castiga teren, in loc sa fie eliminata, iar baza de impozitare sa fie largita la alte venituri din munca, deocamdata exceptate (pensii, salarii ale unora dintre bugetari, etc.).

Masura este compensata, teoretic, de scaderea impozitului pe dividende la 5%, insa hatisul birocratic in care sunt prinsi cei care aleg sa isi investeasca/economiseasca banii, la care se adauga multimea de conditii, exceptii si plafoane din lege, ii va face pe multi sa prefere tinerea banilor la ciorap. Ca sa nu mai vorbim de faptul ca nu toate companiile listate la Bursa dau dividende, deci pentru multi investitori va fi pur si simplu o crestere de impozit, necompensata de nimic.

Chiar daca la prima vedere ar putea sa nu para ca este asa, politicile fiscale modeleaza comportamentul persoanelor si firmelor, iar pe termen lung influenteaza structura economiei. O economie bazata pe acumularea de capital va suporta mult mai usor socuri precum criza economico-financiara din care Romania inca se chinuie sa iasa. Intr-un astfel de moment, lipsa unui capital autohton puternic, format din fonduri de investitii, fonduri de pensii, investitori individuali si deponenti la banci lasa economia expusa la iesiri de capital masive ale investitorilor straini. Cel mai bine vedem asta uitandu-ne la felul in care au abordat criza Polonia si Romania. Polonia, care a adoptat un model bazat pe acumulare de capital, a ramas pe crestere economica inclusiv dupa inceputul crizei. Romania, adepta unui model bazat pe consum si pe investitii straine masive (multe dintre ele de tip “carry trade” avand ca unic obiectiv dobanda mai mare din Romania), a trecut printr-o recesiune dureroasa care a afectat nivelul de trai si asa redus al populatiei.