Am inceput acest an spectaculos de bine. Avansul din primul trimestru a fost peste asteptari si cred ca a depasit chiar si estimarile celor mai optimisti dintre noi. Din pacate, nu am reusit sa conservam aceste cresteri, nu am luat cat se putea lua din cresterea econimica record si nu am beneficiat nici de contextul international excelent.
Acum un an discutiile despre o posibila criza incepeau sa se inteteasca. Piata din SUA crescuse mult (a dovedit apoi ca se poate mult mai mult), proaspata alegere a lui Trump ca presedinte al Statelor Unite era inca un motiv de ingrijorare pentru pietele financiare (deocamdata, temerile nu par a fi fost fondate), iar o criza sau macar o corectie a cresterilor de pana la finalul lui 2016 era un scenariu ce nu putea fi trecut cu vederea. Realitatea acestui an a fost cu totul alta: nu am avut nicio criza si nici vorba de corectie. Indicele VIX (un instrument ce calculeaza volatilitatea indicelui S&P 500) se afla la minimul istoric. Piata americana pare ca are o singura directie, indicele Dow Jones stabileste un record nu doar ca valoarea, ci si ca numar de zile consecutive de crestere ori numar de zile in care atinge maxime istorice.
In tot acest timp, avem si noi cateva recorduri. Cea mai lunga serie de sedinte in care indicele BET a scazut (13 la numar). O periaoda atat de lunga de scaderi nu am mai avut de 19 ani, din august 1998. Practic, o singura data in istoria Bursei de la Bucresti indicele BET a scazut pentru mai mult de 13 sedinte consecutive. Seria scaderilor pentru indicele BET de anul acesta avea loc intr-un moment in care bursele internationale atingeau noi si noi recorduri, insa unele pozitive. Ca atare, frustrarea era cu atat mai mare. Am pierdut un moment extraordinar de bun. Daca mai tot timpul gaseam justificari pentru piata locala de genul "ne-am corelat cu evolutiile de pe pietele internationale”, acum nimeni nu mai gasea explicatii. PIB-ul batea noi recorduri, ne aflam in fruntea clasamentului UE, contextul international era unul pozitiv, pietele din regiune erau si ele pe val, doar noi ne tavaleam in mocirla. In acest cadru, explicatiile s-au invartit in jurul a doi poli: semnul intrebarii in ceea ce priveste Pilonul 2 de pensii (scaderea contributiilor si existenta sau nu a unui viitor pentru acest pilon) si bineinteles: contextul politic.
Indiferent ce explicatii am reusit sa gasim pentru evolutia preturilor actiunilor din cea de-a doua jumatate a anului 2017, ramanem cu un gust amar: am fi putut avea si noi un an excelent, un an care sa repuna piata locala de capital pe un loc fruntas atunci cand vine vorba de investitii. Am fi putut sarbatori acum un an de exceptie. Dar, nu o vom face. Vom cauta in continuare explicatii, scuze si motive pentru care ne-am decuplat de pietele internationale.
Desi ultimele luni nu sunt generatoare de optimism, revenirea in echilibru fie ea prin simpla recuperare a decalajului fata de celelalte piete i-ar recompensat pe cei ce au avut rabadare si nu au cedat pe parcursul ultimelor sase luni. Companiile listate sunt ieftine prin prisma indicatorilor financiari, iar dividendele din 2018 se anunta a fi la un nivel cel putin egal cu ceea ce am avut anul acesta. In concluzie, avem motive sa credem ca piata locala de capital va incepe anul 2018 cu un tonus pozitiv.
Autor: Simion Tihon