Editoriale

Un fenomen foarte ciudat a avut loc zilele trecute. Dimineata, aerul Bucurestiului mirosea a parfum, in loc de traditionalul miros de esapament si cauciuc incins, in locul gunoaielor de pe trotuare crescusera flori de primavara, iar cerul avea nuante de roz, in loc de albastrul-cenusiu obisnuit. Explicatia a venit cateva ore mai tarziu de la prim-ministrul tarii, care ne-a anuntat ca am ajuns mai bogati decat ungurii si vom ajunge in curand sa ne uitam de sus si la polonezi. Era, asadar, modul naturii de a ne felicita pentru aceasta realizare grandioasa.

Pentru cineva care traieste in Romania si eventual are ocazia sa umble prin Ungaria sau Polonia, declaratia starneste, dupa caz, amuzamentul sau furia, in functie de temperamentul fiecaruia. E ceva ce duce cu gandul la Adrian Nastase in melodia "Eterna si fascinanta Romanie”, visand ca Romania a platit datoria Statelor Unite catre Somalia si Irak. Si totusi, nu e chiar o minciuna sau un vis. E o jumatate de adevar. Cealalta jumatate de adevar este ca, desi e posibil ca Romania sa fi depasit Ungaria (deocamdata e doar o estimare a unui angajat al Bancii Mondiale) la PIB/capita, e vorba de indicatorul ajustat cu puterea de cumparare. PIB/capita nominal este in continuare mult mai mare in cele doua tari decat in Romania, insa aici preturile sunt mai mici si, teoretic, un PIB mai mic iti permite sa cumperi  mai mult.

PIB/capita PPP (Purchasing Power Parity) e un indicator util, insa nu ar trebui sa-l supraestimam. Daca ai porcul in curte si nu platesti pentru carnea lui nu inseamna ca o duci la fel de bine ca un concetatean care are banii necesari pentru a cumpara carne de la magazin. Cel mai bine se vad limitarile acestei metode de a cuantifica produsul intern brut in contextul actual, cand curentul electric, gazele si carburantii sunt la mare cautare. Pentru aceste produse, si in general pentru cele care au o piata de desfacere internationala, pretul nu difera mult de la o tara la alta. In astfel de momente iti doresti sa ai venituri de luxemburghez sau elvetian, chiar daca un kilogram de cartofi sau un litru de tuica sunt de 10 ori mai scumpe acolo (e o figura de stil, desigur, nu am cercetat pretul cartofilor in tarile europene, cu atat mai putin pe cel al tuicii). Sau macar venituri de ungur sau polonez, chiar daca politicienii romani ii privesc deja ca pe niste saraci.

Acum, ca ne-am dat seama cum stau lucrurile cu jumatatea de adevar (sau jumatatea de minciuna, depinde din ce directie ne uitam) auzita recent, ar fi cazul sa aprofundam un pic ce se afla in spatele ei. Cu atat mai mult cu cat, in aceeasi declaratie in care elogia performanta economiei romanesti, premierul nu a pierdut ocazia sa se laude si pe sine, precizand ca evenimentul "e un semnal ca masurile luate au fost cele potrivite, chiar si in perioada de criza sanitara”.

Fiind finantist si auto-proclamat libertarian, premierul Citu stie, cu siguranta, ca in economie nu exista "free lunch”. Daca proprietarii de saloon-uri din SUA, de la care a pornit utilizarea acestui termen, ii atrageau pe clienti cu mancare gratuita in schimbul consumului (platit, desigur) de alcool, romanii au de platit un pret mult mai morbid pentru performantele recente ale economiei. Fiecare procent de crestere economica obtinut in urma redeschiderii complete a economiei are agatat de el un numar de morti rezultat in urma aceleiasi redeschideri.

Nu mai are rost sa detaliez catastrofa sanitara si umanitara provocata in Romania de valul al 4-lea de COVID, generata in mod direct de decizia de a deschide complet economia in perioada verii. Am inceput acest val pe locul 25 in lume in privinta numarului de morti la milionul de locuitori (oricum un loc destul de prost), iar acum suntem pe locul 11 si inca nu am coborat din zona de varf a numarului de decese zilnice. Parafrazand o reclama mai veche, am platit cresterea economica "cu anii, nu cu banii”, insa nu cu ani de inchisoare, ci de viata. Nu ai nostri, ci ai altora.

Desigur, poate fi scos in fata argumentul ca, pe parcursul acestui val de COVID, majoritatea celor cu vietile carora a fost platita cresterea economica s-au sacrificat (aproape) voluntar pentru binele economic al tarii, preferand sa moara decat sa se vaccineze. Din acest punct de vedere se poate vorbi despre un parteneriat tacit intre ei si Guvern care, la randul sau, le-a respectat decizia si nu a facut prea mari eforturi pentru a-i obliga sa traiasca.

Desi e o poveste cu accente sinistre, pana aici nimic nu pare sa-l contrazica pe premier cand zice ca a luat masurile potrivite. A avut acceptul, macar tacit, al majoritatii victimelor valului 4 de COVID atunci cand a lansat "mortul romanesc” ca metoda de plata revolutionara pentru cresterea economica. Daca eram in "Familia Addams” ar fi fost un candidat serios la premiul Nobel pentru economie cu aceasta inventie.

Daca renuntam la gandirea pe termen scurt, lucrurile nu mai arata chiar la fel. Spre deosebire de valurile pandemice anterioare, acum nu a mai fost vorba despre un trade-off intre economie si sanatatea publica. Economia putea ramane deschisa aproape complet fara sa afecteze in mod semnificativ situatia sanitara. Trebuia doar "sa ne construim vara sanie”, punand restrictii care sa oblige populatia sa se vaccineze in proportie ridicata de atunci.

Rezultatul pe termen scurt a fost un plus de 1-2 procente la cresterea economica, insotit de posibilitatea de a ne lauda ca am depasit Ungaria intr-o statistica nesemnificativa. Pe termen mediu si lung, doar daca ne uitam la costurile cu spitalizarea zecilor de mii de bolnavi de COVID ne dam seama ca de fapt nu am castigat nimic. Toti acesti bani se adauga la deficitul bugetar, apoi la datoria publica, avand ca efect pe de o parte plata de dobanzi pe termen lung, iar pe de alta parte nevoia de a reduce cheltuielile publice cu adevarat importante.

Efectul cel mai grav pe care al putea sa-l aiba aceasta abordare iresponsabila nu este insa cresterea nejustificata a cheltuelilor si datoriilor publice. Tot in urma cu cateva zile am auzit o previziune ingrijoratoare din partea unuia dintre medicii care apar, din pacate fara mare succes, la TV in aceasta perioada. In conditiile in care e greu de crezut ca virusul va disparea prea curand la nivel mondial, Romania risca sa ajunga in aceeasi situatie in care sunt tarile africane sau o parte a celor din Asia de Sud-Est, in care poti sa mergi doar dupa ce "ti-ai facut toate vaccinurile”. In aceste tari exista inca boli care au fost eradicate de mult in Europa sau SUA, iar rata de vaccinare foarte scazuta ii face pe romani, impreuna cu bulgarii si alte cateva tari din regiune, canditatii perfecti pentru a gazdui in continuare COVID-ul intr-un viitor in care acesta va fi disparut din tarile mai civilizate.

Ca imagine avem deja de suferit de pe urma acestei situatii, romanii si bulgarii fiind vazuti in Occident, pe buna dreptate, pe post de "prostii satului”, dispusi sa-i ia la bataie pe cei care incearca sa-i salveze de la inec. Mai nou, Grecia ne suspecteaza pe noi si pe bulgari de emiterea frauduloasa de certificate verzi, iar daca trendul continua ne-am putea vedea exclusi din circuitul european de mobilitate creat pe baza acestor certificate.

Ar trebui ca noi sa stim cel mai bine ce efecte poate avea imaginea negativa. Dupa mineriadele din 1990 si 1991 nu am mai vazut picior de turist sau investitor strain in Romania pana spre finalul anilor ’90, toti fiind terorizati de perspectiva de a se intalni cu o gloata de mineri care sa le ceara socoteala. Minerii au lasat intre timp locul unei adunaturi pestrite de personaje sinistre, preocupate ca romanii sa ramana la periferia Europei pe perioada nedeterminata. Teama strainilor de a da nas in nas cu minerii ar putea fi inlocuita de teama de a se imbolnavi de o boala de care in tarile lor nu s-a mai auzit de ceva timp. Si nu e vorba doar de teama, ci si de interdictiile pe care le va pune fiecare tara in incercarea de a-si proteja locuitorii.

Am mai vorbit despre corelatia dintre evolutia pandemiei si cea a pietelor de capital (https://www.primet.ro/In-sfarsit-am-scapat-de-2020.-Probabil.-Posibil.-Nu-se-stie-exact-editorial-6867), iar pe termen lung e la mintea cocosului ca economia va merge mai bine acolo unde oamenii nu vor mai fi nevoiti sa se uite mereu peste umar, ca nu cumva doamna cu coasa sa-i fi ajuns din urma. Din pacate, chiar daca postul de prim-ministru e vacant, nu putem pune un cocos sa conduca Romania, oricat de mult ne-am dori sa beneficiem de abilitatile lui de a intelege legaturile de cauzalitate dintre pandemie si economie. 

Din cate se pare, nu ne ramane decat sa speram ca ne va trece glontul pe la ureche si de data aceasta, cum s-a mai intamplat de cateva ori in trecut. Sau, daca ne loveste, sa ne resemnam cu inca un deceniu pierdut, oportunitati economice irosite si multi compatrioti morti prematur. Macar ne vom putea agata de singurul motiv de optimism pe care il cunoastem de atatia ani: acela ca bulgarii o duc si mai rau. Ba chiar, de data aceasta i-am putea avea si pe unguri printre colegii de suferinta, numarul mortilor la milionul de locuitori fiind deocamdata mai mare in Ungaria decat in Romania. Ne putem imagina deja cu cata fericire ne-ar anunta viitorii premieri ca avem in continuare un PIB/capita PPP mai mare decat cel al Ungariei.