Sunt putini, probabil, cei care nu au vazut macar o data reclamele cu Ilie Dumitrescu sau cu Lacatus si Balint, care ii imbie pe telespectatori sa castige bani usor si fara batai de cap. Cum? La pariuri, evident. Din moment ce toata lumea se pricepe la fotbal, nici nu ar trebui sa fie greu. Ce se intampla, insa, atunci cand in loc de fotbal e vorba de bursa? Poate toata lumea sa se priceapa si la asta? Dupa cum arata lucrurile in anul 2021, se pare ca da. La urma urmei, daca atat de multi au devenit peste noapte experti in virusologie, bursa e chiar un subiect la indemana.
Scandalul momentului in lumea bursiera internationala a pornit exact de la "vulgarizarea” pietei de capital, accesibilizarea ei pentru masele largi de oameni, care pot sau nu sa stie in ce se aventureaza. E vorba despre ascensiunea fulminanta a actiunilor retailerului de jocuri video GameStop (GME), care au ajuns de la 18,84 dolari pe 31 decembrie 2020 pana la 347,5 dolari pe 27 ianuarie 2021, cu un maxim intraday de aproape 500 de dolari pe 28 ianuarie.
Cresterea a pornit, din cate se pare, de la niste postari pe platforma Reddit, pe un grup dedicat gasirii de oportunitati bursiere de imbogatire rapida, unde mai multi investitori de retail au ajuns la concluzia ca au gasit "noua Tesla”, sau macar ceva apropiat. Mai departe, parerea lor pozitiva despre companie s-a ciocnit cu parerea negativa a unor fonduri de investitii speculative, care aveau pozitii short pe actiunile GME si, asa cum s-au mai vazut situatii in ultima vreme, mobilizarea online a invins in fata experientei profesionale. In final, situatia a luat o amploare atat de mare incat acum e greu de spus cat din aceasta crestere a venit de la cumparatorii atrasi de "febra aurului” si cat a venit din cumpararile pe care au trebuit sa le faca cei cu pozitii short pentru a-si limita pierderile.
GameStop nu e singura actiune care a avut o asemenea evolutie, e doar cea mai vizibila, pentru ca a avut si amploarea cea mai mare. In acelasi timp in care investitorii grupati pe Reddit puneau la cale ceea ce, in final, ar putea fi clasificat de catre SEC drept manipulare a pietei, alti investitori mici duceau actiunile firmei Signal Advance Inc de la 0,6 dolari la aproape 40 de dolari in doar 5 zile, intre 6 si 11 ianuarie, dupa un tweet al lui Elon Musk, care sugera folosirea unei aplicatii cu numele Signal, dar care nu avea nicio legatura cu compania in cauza. Desi intre timp s-a aflat ca nu exista nicio legatura, actiunile se tranzactioneaza si acum la 5,5 dolari, de aproape 10 ori mai mult decat la inceput, semn ca inca mai sunt unii care nu sunt convinsi sa renunte la acest "deal of a lifetime”.
Toate aceste micro-bule vin pe fondul altor bule mai mari, cum ar fi cea a criptomonedelor, care au avut si in 2020 cresteri substantiale fara sa aiba de fapt niciun fel de activ in spate. Actiuni cum ar fi Tesla au avut la randul lor evolutii amplificate de acelasi tip de mobilizare online din partea micilor investitori, iar lista poate continua.
Toate povestile de mai sus il au in comun pe micul investitor, devenit mai nou micul trader. Satul de randamente mici sau de sfaturi prudente primite de la brokerii clasici, acesta a pornit pe cont propriu, atras de reclame stridente cu "Balinti si Lacatusi” occidentali, in cautarea imbogatirii rapide. Asteapta cu urechea facuta palnie orice zvon despre marile oportunitati ale momentului, s-a abonat la toate grupurile de internet in care se discuta astfel de subiecte si, neaparat, la contul de Twitter al lui Elon Musk. Orice zvon, tweet sau teorie este multiplicat(a) masiv, ducand la evolutii ale pretului cum sunt cele mentionate mai sus.
Pare o situatie nemaivazuta, dar nu e. Imbogatirea rapida li s-a fluturat pe la nas multor generatii pana acum, iar din cand in cand lucrurile au degenerat si au ajuns unde sunt acum sau chiar mai rau. In urma cu 100 de ani incepeau The Roaring Twenties, anii 1920, in care participarea la piata a populatiei a ajuns la un nivel fara precedent. La fel ca si acum, au aparut categorii de investitori care nu existasera niciodata, atrasi pe de o parte de povestile de imbogatire ale celor dinaintea lor, si pe de alta parte de posibilitatea de a cumpara actiuni in marja. Tot ca si acum, a fost momentul ideal pentru o multime de escrocherii catre care erau atrasi doritorii de imbogatire rapida, cea mai cunoscuta, insa doar un varf al iceberg-ului, ramanand cea a lui Charles Ponzi.
Insa cea mai mare asemanare este alta. Si atunci, si acum, micul investitor a prins aripi si a uitat ca este mic. Cel mai important, a uitat ca nu detine nici expertiza financiara si nici capitalul care sa-i permita sa navigheze nestingherit prin apele tulburi ale unui eventual crash bursier. Dupa Marea Depresie a ramas in istorie povestea tatalui lui John F. Kennedy, care a intuit finalul cresterii bursiere atunci cand, in 1929, cel care ii lustruia pantofii i-a dat si niste sfaturi investitionale despre actiunile pe care ar fi meritat sa le cumpere.
E drept, suntem departe de momentul 1929. Acum toata lumea are acces la informatii, chiar si echivalentul social al celor care lustruiau pantofi in anii respectivi. Scoala ajunge in orice catun, asa ca background-ul pentru o educatie financiara decenta este mult mai bun. Pe de alta parte, insa, complexitatea sistemului financiar a crescut in acelasi ritm. Acum nu mai e vorba de a alege cateva actiuni pe care sa ti le cumpere brokerul, ci de a face trading la nivelul care pana de curand le era rezervat profesionistilor. Desigur, si in anii 1920 alegerea actiunilor le era rezervata tot profesionistilor, insa pe o piata in crestere constanta limitele se estompeaza. In final ajungi sa nu-ti mai dai seama cine e profesionist si cine nu, pentru ca toti au succes la fel de mare.
Din acest motiv, "democratizarea” investitiilor devine ceva firesc in timpul unor bule financiare, pentru ca nu mai exista repere reale. Micul investitor, sau trader in ziua de azi, simte ca de fapt nici nu exista profesionisti reali si ca intelege piata mai bine decat "fosilele” din interior (am gasit expresia pe un grup de Facebook, adresata unui reprezentant al unuia dintre brokerii mari care au interzis cumpararea de actiuni GameStop).
Criza financiara din 2008 a fost la randul sau precedata de o democratizare atat a investitiilor, cat si a pietei ipotecare. Partea din filmul The Big Short in care unul dintre personajele principale cerceteaza piata imobiliara din Florida este definitorie, chiar daca face parte dintr-un film. La fel ca tatal lui JFK, isi da seama ca bula imobiliara e pe cale sa se sparga atunci cand ajunge sa discute cu o dansatoare la bara care ii povesteste nonsalant ca are 5 case si un apartament, cu cel putin doua ipoteci pentru fiecare.
Sa nu fiu inteles gresit, investitorii de retail sunt esentiali pentru piata de capital. Fiecare trebuie, insa, sa-si cunoasca limitele si sa tranzactioneze instrumentele financiare adecvate acestor limite. E de datoria unui broker bun sa explice asta clientilor, chiar daca s-ar putea sa nu le convina. Aparitia unor platforme care promoveaza ideea ca nu e nevoie de experienta sau cunostinte pentru a face trading face rau pietei de capital in general, chiar daca pe termen scurt aduce un flux de bani si profituri pentru cei care detineau deja actiuni.
Lustragiii de pantofi, menajerele sau portarii care au ingrosat randurile pierzatorilor in 1929 nu au fost atrasi cu un discurs onest, in care sa li se explice riscurile si beneficiile investitiei la bursa, ci cu mirajul imbogatirii rapide, cu ideea ca isi vor putea depasi conditia. La fel ca si ei, traderii de ocazie care fac acum "pump and dump”, "short squeeze” sau alte scheme complicate organizandu-se pe grupuri online au ajuns acolo dupa ce au vazut povestile de imbogatire rapida ale altora, reale sau, in unele cazuri, inventate.
Mai important decat toata aceasta situatie bizara este semnalul pe care il transmite ea. Acelasi lucru pe care l-au transmis, la vremea lor, lustragiul lui Joseph Kennedy sau dansatoarea personajului Mark Baum din The Big Short: faptul ca bula a inceput sa se subtieze. Ca bursa a devenit atat de populara (in SUA, desigur) incat a atras si ultimii bani pe care ii mai putea atrage, de la cei mai improbabili investitori.
Ponderea tranzactiilor investitorilor de retail a crescut in SUA de la 10% in 2010 la aproape 20% in 2020, cu un varf de 25% in perioada de volatilitate de la inceputul pandemiei COVID. Ponderea tranzactiilor realizate in afara pietei a crescut la randul sau de la 15-20% in perioada crizei din 2008 pana la 43% la jumatatea lui 2020, tranzactiile respective fiind realizate in general de platforme electronice de trading pentru retail.
E deja prea mult, sau mai e loc de crestere? Un adolescent de 18 ani dand sfaturi de investitii in Bitcoin semnalizeaza ca am ajuns la fundul sacului si ca nu mai e nimic dedesubt? Un tweet care arunca in aer actiunea gresita? Un grup de Reddit care aduce dupa el tranzactii mai mari decat un anunt de fuziune? Deocamdata, politica monetara a FED favorizeaza astfel de bizarerii si tine departe acul care ar fi trebuit deja sa sparga bula. Asa cum am mai spus (https://www.primet.ro/Cum-si-cand-s-ar-putea-incheia-o-crestere-bursiera-aparent-infinita-editorial-6862), ma astept ca nu FED, ci inflatia sa opreasca petrecerea. Intre timp, asteptam sa vedem ce ne mai aduce viitorul. Pisici investitoare, catei care sa-si deschida un hedge-fund, sau poate niste papagali pasionati de day-trading.
Autor: Marius Pandele