Teoria economica clasica ne povesteste despre cum putem crea plusvaloare intr-o economie, detaliind rolul fiecarui factor al procesului de productie. Un loc central ii este rezervat capitalului, cel care finanteaza idei de afaceri, prospere sau nu, functie de care este bonificat prin castig sau pierdere.
Pe masura ce pietele financiare s-au emancipat, s-a dezvoltat o adevarata institutie a riscului pe pietele de capital. Treptat, insa in mod accelerat, au aparut diverse instrumente financiare, diverse strategii de tranzactionare care propuneau investitorilor diminuarea la maximum a riscurilor asumate. Aceasta goana pentru eliminarea riscurilor asociate investitiilor de capital, a dus cu timpul la un sentiment de siguranta care a culminat in anii dinaintea crizei economice incepute in 2008. In acei ani au aparut produse financiare complexe cu riscuri minimizate (cotate foarte bine de agentiile de rating in acest sens) insa cu randamente semnificative. O adevarata magie...
Criza financiara a spart acest confort al castigurilor fara asumare de riscuri (la nivelul perceptiei investitorilor) aratand ca vechea zicala castig mare - risc mare ramane tot timpul valabila. Am constat ca ceea ce parea fara risc continea un risc ridicat si care deseori in ultimii ani s-a materializat. Pe rand marile banci de investitie, produsele financiare cu rating AAA si mai nou chiar titlurile de stat au devenit nesigure odata ce au produs si mai produc pierderi importante celor care au investit in ele.
Revenind in planul prezent putem spune ca am ajuns, prin prisma aversiunii fata de risc, in cealalta extrema comparativ cu anii dinaintea crizei. Acum nimeni nu mai vrea sa isi asume riscuri, termenul de “paradis sigur” devenind unul uzitat si cautat zi de zi. Pe rand “paradisul sigur” l-a constituit aurul, monedele unor economii solide (francul elvetian) sau titlurile de stat americane. Din nefericire pentru investitori pe rand fiecare paradis sigur s-a dovedit nesigur: aurul si francul elvetian au avut corectii semnificative in timp ce ratingul de tara al SUA a fost coborat de una dintre agentiile de rating importante.
Incet dar sigur devine clar ca nimic nu mai este lipsit de risc. Nu avem unde sa ne ascundem si va trebui sa ne reasumam riscuri. Pana la urma castigul din capital nu poate fi obtinut fara asumare de risc. Evident o asumare echilibrata care sa functioneze ca un filtru pentru activele care pot genera plusvaloare si cele care nu merita a fi finantate.
Neasumarea de riscuri este una dintre marile probleme ale pietelor din acest moment. Cu siguranta incertitudinea privind modul in care va evolua Uniunea Europeana in urmatoarele luni precum si sansele unei cresteri economice anemice pe parcursul mai multor ani sunt elemente care sporesc inertia investitorilor in a reinvesti in active cu grad de risc sporit.
Insa acest fapt opreste capitalul de la indeplinirea rolului sau economic. Protejarea la nesfarsit in fata diverselor riscuri incepe sa devina neproductiva pe masura ce piata monetara ofera randamente real negative iar activele sigure se evapora unul dupa altul. In lipsa unor modalitati concrete de protectie este posibil ca apetitul pentru active teoretic mai riscante sa revina, selectiv, la cote mai ridicate. Cei care vor sesiza primii noul trend de crestere al apetitului de risc vor fi cu siguranta printre castigatori. Ca intotdeauna cei curajosi vor fi rasplatiti.
Alin Brendea
Dir. Operatiuni Prime Transaction
30 septembrie 2011
Autor: Alin Brendea