Anul 2012 a avut probabil cel mai bun start din ultimii ani, pietele de capital performand in primele doua luni, impulsionate fiind de asteptarea unor rezultate financiare bune din partea companiilor. In general, companiile care sunt vazute un etalon in evaluarea economiei, au venit cu rezultate pozitive si au avut o contributie importanta la combustia sentimentului optimist din piata in aceasta prima parte din an.
Nici piata de capital romaneasca nu a fost ocolita de cresteri, avand chiar una dintre cele mai energice evolutii din zona si nu numai. La finalul lui februarie, indicii bursei bucurestene se aflau la distante cuprine intre +16,71% (BET-NG) si +34,49% (BET-FI), fata de inceputul anului.
Chiar daca pentru aceasta buna performanta avem de-a face cu situatii conjuncturale (iesirea SIF din actionariatul BCR, fapt ce determina inregistrarea unor rezultate extraordinare cu repercursiuni asupra randamentului dividendelor, majorarea pragului de detinere la SIF de la 1% la 5%), exista si multe motivatii intemeiate in sensul fundamental. Ma refer aici la faptul ca am plecat dintr-un punct de deprimare excesiva, in care actiunile desi aveau preturi extrem de atractive, teama instalata dupa luna august 2011, mentinea inca reticientele investitorilor. Un alt aspect ce fundamenteaza avansul cotatiilor actiunilor este prezenta institutionalilor, un exemplu fiind Fondul Proprietatea. Si profiturile record, asteptate si mai apoi raportate, au reprezentat un imbold in raliul din ianuarie-februarie.
In tot acest context, am avut o piata ceva mai lichida, mai prietenoasa pentru cei indecisi si cu mai multa putere in convingerea investitorilor de a intra in piata si deci de a-si asuma riscuri. Usor usor, teama a fost inlocuita de optimism, cumparatorii s-au inmultit iar vanzatorii apareau din ce in ce mai greu. A aparut chiar senzatia ca exista un alt fel de teama, aceea de a nu pierde valul de aprecieri. Pana aici totul bine si frumos.
Personal, cred ca inceputul de an trebuie inaugurat cu stabiliea unor obiective investitionale si cateva scenarii simple. Fixarea obiectivelor are la baza relatia direct proportionala dintre randamentul dorit si riscul asumat. Avand o setarea a asteptarilor, investitorul cred ca beneficiaza in primul rand de confort.
In conditiile unui investitor echilibrat, atunci cand isi stabileste targetul, are in vedere si o comparatie cu dobanda bancara. Daca luam in calcul evolutia indicelui BET-C dupa primele doua luni (+19,34%), constatam ca piata a depasit de aproximativ trei ori dobanda bancara iar investotorii cu un profil de risc mediu, se afla in zona de realizare a obiectivului investitional. Intampladu-se intr-un interval de timp relativ scazut, momentul cred ca trebuie marcat printr-o analiza a posibilelor scenarii viitoare si prin alegerea unui nou obiectiv in care riscurile asumate sa aiba in vedere o securizare obiectivului deja realizat.
Daca randamentul propus la inceputul anului a fost realizat, iar piata se afla pe un trend ascendent si inca nu da semne de corectie, de cele mai multe ori dispare concentrarea. Tendinta este de reducere a aversiuni la risc, si practic de modificare a obiectivului „din mers”.
Desi este dificil, dorinta de „si mai mult” trebuie combatuta de disciplina. Odata atins obiectivul, ar trebui sa vorbim despre succesul investitiei, despre securizarea profitului. Noul scop ar fi maximizarea acestuia insa fara a supune unui risc ridicat, ceea ce deja avem. Expresia „nimeni n-a murit de profit mic” ar trebui interpretata in cel mai simplu sens. Din pacate, pe o piata asa cum am avut de la inceputul anului, lispa de disciplina face ca activarea ordinelor take profit sa fie vazuta drept renuntarea la un profit potential mai mare si nu securizarea acestuia.
Simion Tihon
Broker
10 martie 2012
Autor: Simion Tihon