Desi saptamana in curs nu pare sa fi fost una agitata pentru piata de capital, ea a fost marcata de doua evenimente care ar trebui, in opinia mea, sa ne dea de gandit. Dintre cele doua evenimente, doar unul are legatura evidenta cu Bursa. Totusi, in mod paradoxal, celalalt ar putea fi in realitate mai important.
Primul eveniment este anuntul potrivit caruia Medlife intentioneaza sa se listeze la Bursa de Valori Bucuresti pana la sfarsitul acestui an. Este un eveniment care are legatura clara cu piata de capital si de la care toata lumea asteapta minunea: conectarea Bursei cu mediul privat. Pana acum avem o singura poveste de succes din acest punct de vedere, Banca Transilvania, si mult mai multe povesti triste: Flamingo, Adeplast, Pomponio, Contor Group, Chronos Curier.
Al doilea eveniment de care vorbeam este vanzarea lantului de magazine Profi de la un fond de investitii administrat de Enterprise Investors catre unul al Mid Europa Partners, ambele fiind fonduri de private equity. Spre deosebire de fondurile de investitii din actionariatul Medlife, cel de la Profi a evitat Bursa de Valori pentru iesirea din afacere. A facut insa acest lucru la un pret foarte bun, 533 milioane de euro, echivalent cu un PER de circa 45 si un P/BV de aproape 11 raportat la rezultatele financiare din 2015. Tinand cont de cresterea agresiva a retailerului, multiplii de piata raportati la rezultatele financiare pe 2016 sunt aproape sigur mai mici, insa e la fel de sigur ca ei raman mult peste cei la care se tranzactioneaza in prezent actiunile listate la BVB.
Pretul tranzactiei are o importanta deosebita, cu atat mai mult cu cat el vine dupa o alta tranzactie importanta, cea de la Albalact, companie care s-a vandut considerabil peste pretul la care se tranzactiona anterior la BVB, desi multiplii erau de la inceput peste media pietei. De asemenea, cele doua tranzactii pun in context cifra vehiculata in cazul Medlife, de pana la 200 milioane de euro. Cu rezultatele neconsolidate pe 2015 ar fi vorba de un P/BV de 9 si un PER de circa 80, niste cifre care par astronomice atunci cand sunt privite de cineva obisnuit cu P/BV subunitar si PER-uri mai mici de 10, asa cum vedem la Bursa locala.
Am scris in trecut despre asteptarile nerealiste pe care le au antreprenorii atunci cand decid sa-si listeze companiile pe piata de capital (http://www.primet.ro/Bursa-nu-e-o-arena-a-mieilor-ci-una-a-leilor-editorial-6281). Exista, insa, o problema de adaptare la realitate si cand vine vorba de cumparatorii de actiuni. Prabusirea pietei in 2008 a fost traumatizanta pentru investitori, lasand urme atat de adanci incat nici acum, dupa 8 ani, nu putem vorbi de o revenire a increderii pe piata. Cum altfel putem justifica faptul ca o capitalizare peste activul net este considerata mare? Cineva care cumpara azi actiuni la OMV Petrom, cea mai mare companie romaneasca listata, si-ar dubla banii daca Petrom ar fi desfiintat, activele vandute pe bucati, datoriile platite in avans si restul de bani impartit actionarilor. Nu e vorba de un magazin de cartier, ci de o corporatie in toata regula, pentru ale carei actiuni nimeni nu se indura sa plateasca mai mult de jumatate din valoarea de lichidare. Nu de ieri, de azi, ci de aproape un an de zile. Dupa cea mai elementara logica economica, societatea ar trebui inchisa. Faptul ca ea inca exista e un nonsens economic, cel putin daca ne raportam la pretul actiunii. Si nu e un caz singular.
Desigur, exista explicatii pentru toate aceste situatii. Cele mai mari companii listate sunt, cu cateva exceptii, detinute majoritar de Statul Roman, cu toate minusurile care decurg din aceasta situatie. Management politizat, eternul conflict de interese intre statul actionar si statul furnizor de servicii publice (http://www.primet.ro/Tatucul-stat-si-buzunarele-sale-largi-editorial-6726), lipsa puterii financiare necesare unor planuri de dezvoltare, etc. E de inteles faptul ca astfel de companii se tranzactioneaza cu un discount sau faptul ca el se extinde si la alti emitenti, dar nu e de inteles dimensiunea acelui discount.
Asa cum fantoma FNI inca mai bantuie industria fondurilor de investitii la peste 16 ani de la falimentul fondului, criza din 2008 nu ne lasa nici acum sa credem ca o companie listata ar putea avea o dezvoltare spectaculoasa, care sa justifice niste multipli de piata mari in prezent. Ar cam fi momentul sa apasam pe butonul de "Reset” si sa ne teleportam din trecut in prezent. Un prezent in care administratorii de fonduri nu se mai numesc SOV Invest, iar companiile care au o poveste de spus pot atrage cumparatori dispusi sa plateasca sume consistente pentru ele. A fost cazul la Profi si Albalact, ar putea fi cazul si la Medlife intr-un viitor mai mult sau mai putin indepartat, si ar putea fi cazul la inca o duzina de companii listate pe care logica economica ne-ar indemna, in momentul de fata, sa le inchidem.
Autor: Marius Pandele