Sau cum se poate trece de la optimism la panica intr-un timp atat de scurt.
In ultimii doi ani, pietele de capital au avut parte in buna masura de liniste. Puterea celor care incercau sa anunte momente apocaliptice s-a diminuat treptat. Criza din Grecia a disparut din prim-planul analistilor, iar datoriile suverane ale celorlalte tari cu probleme si-au pierdut din forta ce in 2010-2011 si chiar 2012 ii speriau pe investitori. Insa, au aparut alte instrumente de indus pesimism: plafonul datoriilor in SUA, aprobarea bugetului in SUA si nu in ultimul rand, programul de stimulare economica al FED.
In acest context, bursele din toata lumea au beneficiat de pe urma schimbarii de paradigma si au ajuns in multe situatii sa depaseasca recordurile stabilite in 2007. Unul dintre catalizatorii importanti ai acestei evolutii este programul prin care FED a injecat bani in economie. De mult ori si corectiile burselor au fost strans legate tot de acest program, mai exact de amenintarea reducerii lui (un paradox, pentru ca diminuarea stimulentelor inseamna o confirmare a efectelor benefice produse de acesta).
Fiecare nou record inregistart de piata din SUA ori din Germania, nastea noi speculatii privind o iminenta scadere. Dar, pe ce fundamente? Doar ca actiunile au crescut prea mult si din acest motiv ar trebui sa scada? Sigur, marcarile de profit pot determina corectii de obicei modeste ori evolutii laterale, dar de aici si pana la schimbarea de trend cred ca avem nevoie de justificari solide.
La inceputul anului, asteptarile erau setate pe continuarea trendului ascendent. Bursa din SUA si cea din Germania au atins luna aceasta noi valori maxime istorice. Ca atare, noi “motive” de asteptare a unei scaderi. Pana la urma, aceasta si-a facut aparitia la finalul saptamanii trecute, startul fiind dat de un indicator marcoeconomic sub asteptari in China. Sigur, au aparut apoi si alte explicatii: problemele tarilor emergente ale caror monezi intr-adevar au suferit deprecieri in ultima perioada si inceputul unei miscari de mutare a capitalului din zona de risc (actiuni) in intrumente cu venit fix. Toate aceste motivatii, adunate si analizate, sunt inca destul de slabe pentru a sustine ipoteza unei scaderi de proportii. Si totusi, a existat o pofta de vinzare si parca se citea bucuria celor care dupa ce a trecut Dow Jones de 15.000 pct. au sustinut ca actiunile urmeaza sa scada (intre timp, DJ a mai crescut 10%).
Entuziasmul din ultimul an cred ca a fost fundamentat. Avansul inregistrat de actiuni a fost sustinut de rezultatele companiilor. Economia in Statele Unite a crescut peste asteptari, iar in Europa a dat suficiente indicii de revenire. Chiar daca pe termen scurt, bursele vor continua efectul bulgarelui de zapada, faptul ca marile economii ale lumii au intrat intr-un ciclu de crestere economica, cred ca ar trebui sa reprezinte argumentul cel mai solid pentru a ne regasi optimismul in aceste zile.
Simion Tihon
Broker
24 ianuarie 2014
Autor: Simion Tihon