Editoriale

Mult asteptatul summit european s-a incheiat. Deciziile luate la Bruxelles au adus reactii imediate pietelor financiare, investitorii intrand intr-o zona optimista. Este un moment de respiro pentru investitori, pentru banci si pentru Grecia ori alte state care sunt la limita declansarii unor probleme legate de datoriile suverane. Cat sunt de solide aceste masuri si in ce masura vor reusi sa conduca la crestere economica reala, sunt intrebari inevitabile care vor tempera din reactiile brutale aparute imediat dupa incheierea summitului.

Fondul European pentru Stabilitate Financiara ar urma sa ajunga la 1000 de miliarde de euro, iar asta printr-un efect de levier. Grecia ar beneficia de un “haircut” de 50% din datorii, iar fondurile proprii ale bancilor ar trebui sa ajunga la 9%. Dupa stabilirea de principiu, au urmat imediat calculele bancilor si nevoia acestora de capital, Erste fiind una dintre surprizele pozitive intrucat conform estimarilor nu ar avea nevoie de o suma mare. Revenind insa la principala problema, si anume Grecia si ale ei datorii, solutia poate avea si o alta interpretare. Oare faptul ca se impune o acceptare de reducere cu 50% a datoriilor, acest “haircut” nu este in realitate un default? Nu creeaza oare un precedent si pentru alte state?

Gasim o multitudine de solutii, de expresii precum “default controlat” dar nu putem accepta ca un stat din zona euro pur si simplu nu mai poate. Nu reuseste sa impuna propriilor cetateni masuri ce ar determina o stopare a cresterii deficitului, iar pana la momentul in care va reusi sa produca cu un euro mai mult decat cheltuie cred ca vor mai exista si alte pasuiri din partea creditorilor. Ramane o singura explicatie plauzibila pentru care Greciei i se fac aceste compromisuri. Este extrem de dificil de calculat efectul pe care l-ar avea acceptarea intrarii in incapacitate de plata. Contagiunea ar putea fi fatala in contextul actual al Italiei si Spaniei. In consecinta, acceptam deocamdata ca nu exista decat solutia “iertarii” a jumatate din datorii.

Cat va dura optimismul? Se pare ca nu a fost suficent ceea ce s-a decis la Bruxelles in vreme ce la doua zile de la summit, Italia nu a reusit sa atraga atat cat si-a propus de pe pietele financiare si mai mult de atat, bondurile vandute au randamente mai mari decat cele din emisiunea precedenta. Atat a fost nevoie pentru ca ieri, pietele sa intre din nou intr-o zona de deprimare si vanzatorii sa puna presiune pe piete, dupa ce deschisesera intr-un ton optimist. In aceste conditii si in lipsa unor masuri radicale, care, din pacate, asa cum este constituita Uniunea Europeana, nu are cine sa le ia si probabil nici nu se doreste o asemenea presiune in urma asumarii lor, vom continua spre a ne teme de nevoia de capital a statului elen.

Simion Tihon
Broker
28 octombrie 2011