In articolul anterior am observat efectul devastator pe care il are inflatia asupra banilor lichizi si am trecut in revista performantele ajustate cu inflatia, a catorva clase de active. Randamentele istorice nu sunt o masura a randamentelor viitoare, dar, pe termen lung, este de asteptat ca si in viitor activele care finanteaza o activitate economica cu valoare adaugata (actiunile) sa ofere un beneficiu superior celorlalte.
Randamentul unui activ, trecut sau asteptat, nu trebuie sa fie insa singurul factor in luarea unei decizii de investitii. Riscul asociat detinerii acestui activ, usurinta strategiei de iesire (lichiditatea), valoarea unui lot minim de investitie si, poate cel mai important, situatia socio-financiara a investitorului sunt factori ce trebuie luati in considerare.
In cautarea reducerii riscurilor calea aleasa de investitori este de cele mai multe ori diversificarea portofoliului prin plasarea capitalul intr-o serie de active. Din pacate, o astfel de abordare poate fi aplicata cu succes doar de investitori ce detin un capital semnificativ. Este imposibil de alocat eficient 20% dintr-un portofoliu de 20.000 EUR in active imobiliare, si chiar daca s-ar gasi un teren sau un imobil ce poate fi achizitionat la acest pret, costurile cu impozitele si administrarea acestor detineri ar fi disproportionat de mari.
Odata cu evolutia pietelor de capital, astfel de frictiuni pot fi evitate cu lejeritate si eleganta prin alocarea acelei portiuni de portofoliu in fonduri de investitii sau direct in actiunile unor companii care administreaza acele tipuri de active. Investitia intr-un REIT (Real Estate Investment Trust - Companie de investitii in imobiliare) listat la cota bursei ofera o expunere de calitate superioara investitiei intr-un teren sau imobil.
Avantajele unei astfel de abordari sunt numeroase:
Granularitate: Suma minima investita fiind valoarea unei actiuni. (ex. La inchiderea de ieri o actiune Simon Property Group valora aproximativ 85 USD).
Lichiditate: Fiind o companie listata la cota bursei investitia poate fi lichidata instant, spre deosebire de vinzarea unui bun imobiliar, care poate dura luni sau ani de zile. In plus, se evita birocratia si costurile mari de transfer aferente unui astfel de activ.
Costuri de administrare mici: Astfel de companii detin foarte multe astfel de active (ex. la ultima raportare, Simon Property Group avea active de aprox. 26 miliarde de dolari) si datorita economiilor de scara, au costuri per unitate administrata mai mici decat ar avea un investitor individual.
Pentru toate clasele de active, de la obligatiuni la active imobiliare, de la marfuri (petrol, grau, etc.) la metale pretioase (aur, argint), exista companii, fonduri, sau altfel de entitati listate la cota bursei care prezinta avantajele mentionate mai sus, si care pot asigura o expunere eficienta in functie de necesitatea de diversificare a portofoliului.
Atentionare: Mentionarea companiei Simon Property Group pe parcursul acestui articol nu are decat rol exemplificativ si nu trebuie considerat drept sfat investitional.
Adrian Prisnel
Head of Global Markets
9 aprilie 2010
Autor: Adrian Prisnel