Pana in urma cu 10-15 ani principiile investitionale erau relativ stabile. Existau modele functionale de zeci de ani, existau axiome ale pietelor financiare complet acceptate de lumea investitionala si mai ales deseori demonstrate, existau tipare si cutume– cu alte cuvinte exista predictibilitate.
Incepand cu criza economica din 2008 s-au cautat solutii eminamente financiare la probleme economice. Crizele economice – o normalitate acceptata pana atunci – au fost tratate cu retete financiare. Lumea banilor ieftini, directionati discretionar, s-a nascut cu o viteza si o amploare nebanuita atenuand pana la disparitie criza economica.
In prezent traim intr-o lume financiara in care izul acestei realitati este pregnant, in care modele si mai ales evolutiile reale ale pietelor financiare se schimba in concordonanta cu noua paradigma: "bani contra stabilitate sociala”. Ca atare ne-am obsinuit cu conceptul de dobanda negativa sau altfel spus cu penalizarea capitalului.
Sau cu ideea ajutoarelor financiare. Incepand cu sectoare sistemice greu incercate si imposibil de inchis, trecand prin sustinerea financiara a unor intregi economii si sfarsind cu acordarea de stimulente fiecarui cetatean sau afaceri, ne-am trezit intr-o lume in care e posibil sa castigi mai bine daca nu ai capital sau daca nu muncesti…
Aceste distorsiuni, prezentate ca fiind doar de moment – un medicament pentru o boala severa, au devenit aproape regula intr-un an, 2020, dominat de influenta unei pandemii virale asupra societatii si implicit asupra economiei. Intr-o astfel de atmosfera ai fi tentat sa crezi ca apetitul de investitii ar scadea vertiginos, ca prudenta ar fi la ea acasa. Insa amplitudinea folosirii noii metode a banilor ieftini a determinat exact contrariul: cine nu investeste garantat pierde, cine vrea sa castige in termeni reali pozitivi trebuie obligatoriu sa isi asume riscuri.
Intr-o astfel de lume investitionale unde mai putem investi?, catre ce sa ne indreptam capitalul detinut? Evident sunt intrebarile vesnice ale investitorilor, poate mai disperat adresate in aceasta perioada. Sigur, nu am avut si nici nu vom avea raspunsuri certe. Putem observa doar cateva tendinte.
In primul rand sectorul cel mai afectat este cel al plasamentelor monetare. Refugiul depozitelor care bonificau dobanzi real pozitiv, in numeroase situatii chiar semnificative, pare de mult apus. Depozitele bancare se transforma intr-un simplu element de lichiditate financiara pierzandu-si latura sa investitionala. Situatia pare si mai disperata, in aceasta zona, daca ne uitam nu doar pe termen scurt, dar si pe termen mediu si lung. Arma economica preferata a decidentilor politici – banii ieftini, pare imposibil a nu fi folosita mult timp de acum incolo. Ca atare simpla detinere a unui capital pe care altcineva il poate crea nelimitat, devine un act economic care nu mai poate genera plus-valoare economica. Rezultatul: o lunga perioada de timp vom vedea dobanzi negative sau real negative.
In domeniul investitiilor imobiliare lucururile vor evola nuantat. Anumite segmente vor fi afectate de noile conditii economice, in timp ce altele ar putea avea de castigat. Evident noua realitate a pietei muncii va repozitiona piata birourilor. In conditiile in care modelul hibrid de munca pare ca va castiga adeptii pe termen lung presiunea pe acest segment imobiliar va creste, in timp ce randamentele investitorilor vor evolua in sens opus.
Nici segmentul comercial nu va fi scutit de turbulente. Este posibil ca prelungirea restrictiilor datorate pandemiei COVID-19, la peste un an, sa formeze un nou comportament al consumatorilor. Confortul comenzilor online, tranzitia comerciantilor spre aceasta zona ar putea determina scaderea randamentelor investitionale si in aceasta zona a pietei imobiliare, chiar daca societatea isi va recapata in curand o mare parte din normalitatea pierduta.
Pe langa zona de logistica – clar marea castigatoare a pietei imobiliare in aceste vremuri, segmentul rezidential ar putea rezista ca o zona generatoare de randamente pozitive. Nuantat si selectiv si aici. Doi mari vectori conduc spre acest scenariu. Ma refer la generalizarea muncii de acasa si implicit la nevoia de spatii mai mari, mai bine adaptate acestei transformarii a pietei muncii, dar si la spaima investitorilor de a sta pe cash. Cash is trash – noua paradigma a pietelor financiare ii va determina pe multi in a incerca "securizarea” capitalul detinut si prin achizitii de proprietati imobiliare. De aceasta data pozitionarea si calitatea constructiei si amenajarilor va conta mai mult ca in trecut.
Nu intamplator piata titlurilor de capital am lasat-o la final. Fie ca vorbim despre actiuni sau obligatiuni corporative, solutia economica cu care autoritatile s-au adresat pandemie COVID-19 s-a dovedit o adevarat potiune magica pentru aceastea. Burse la maxime, numar de investitor noi nemaiintalnit, piata exploziva de IPO atat pentru actiuni cat si pentru obligatiuni… intr-un an de criza economica. Sigur, am putea scrie pagini intregi despre explicatiile acestei evolutii, insa sintetizand este vorba despre plus-valoare economica. Mai exact unde mai poate fi ea produsa si unde investitorii mai pot beneficia de ea.
Dupa cum spuneam capitalul este mai ieftin si mai disponibil ca oricand. Ceea ce se gaseste tot mai greu sunt zonele unde plus-valoare mai poate fi generata, unde profitul se naste si poate fi castigat de catre cei care investesc. Companiile mari, dintre care foarte multe sunt listate, sunt cel mai bine plasate pentru a genera profit. Au cele mai bune capacitati in a extrage castig din noul mediu economic. In extenso, initiativa economica si riscul asumat – ingredientele oricarei intreprinderi economice, par singurele zone cu sanse (nu cu garantii) inca semnificative in a crea plus-valoare. Astfel fie ca vorbim despre companii mari sau mai mici, mai vechi sau mai noi, toate au devenit mult mai interesante, in ultimul an, pentru investitori. Cresterile burselor - in ultimul an - si preturile obtinute in IPO vorbesc de la sine. Acesta tendinta se poate opri? Doar atunci cand pandemia, la nivelul efectelor economice, va fi trecut nu doar temporal. Iar asta este o chestiune de minim 2-3 ani, oricat de optimisti am dori sa fim…
Piata investitiilor traieste o perioada de reasezare. Cu oportunitati si capcane implicite. Insa oricum am privi spre ea, asumarea riscurilor devine singura sansa spre profit. Acest lucru nu trebuie sa anuleze analiza rationala, asumarea controlata a riscurilor. Din contra, aceasta perioada este proprice pentru aparitia unor bule speculative masive, dezvoltarii unor noi instrumente financiare nocive.
Riscul si prudenta sa ne fie armele unui 2021 care cu siguranta va fi bogat in provocari investitionale.
Autor: Alin Brendea