Iar e criza politica. E un termen care a intrat deja in vocabularul comun in Romania, iar gravitatea pe care o presupunea la inceput s-a evaporat treptat. In ziua de azi, expresia "criza politica” nu provoaca mai multa ingrijorare decat un accident de masina la stirile de la ora 5 de la Pro TV.
Inainte de criza de acum am avut protestele de strada de la inceputul anului, o mini-criza atunci cand prima propunere de prim-ministru a fost respinsa in decembrie 2016, criza politica provocata de incendiul de la clubul Colectiv in toamna lui 2015, criza politica din vara lui 2015, dupa acuzatiile DNA la adresa premierului Ponta, cea din vara lui 2012, la demiterea Guvernului Ungureanu si apoi suspendarea presedintelui Basescu, cea de la inceputul lui 2012, dupa protestele din Piata Universitatii, in 2009, la demiterea Guvernului Boc si respingerea a doua propuneri de prim-ministru in Parlament, in 2007, la prima suspendare a presedintelui Basescu... Si asa mai departe, inca din primele momente ale Romaniei post-comuniste.
Pentru alte popoare, atatea crize politice ar fi ruinat economia si ar fi prabusit pretul actiunilor. La noi insa, criza politica e un fel de a fi. Ne infierbantam repede, aruncam cuvinte grele, jigniri, amenintari, dar ne calmam la fel de repede. Nu de putine ori, dusmanii neimpacati de azi sunt cei mai buni prieteni maine, o dovada ca vorbele grele sunt mai mult de suprafata. In aceste conditii, nu e de mirare ca Bursa e complet deconectata de crizele politice, inclusiv de cea prin care trecem acum.
Logica ar spune ca Bursa romaneasca este mai sensibila la crizele politice decat altele. Emitentii de stat au o pondere mare in total, iar unii dintre ei functioneaza cu tarife reglementate, deci au o dependenta dubla fata de factorul politic. Daca in America, unde nu exista emitenti de stat, problemele politice se transmit rapid si catre pietele financiare, inseamna ca la noi ar trebui sa fi vazut deja un crah bursier. Si totusi, nici vorba de asa ceva. Indicii au ramas stabili, iar cursul valutar a fost singurul cu o oarecare depreciere, nici aceea insa foarte consistenta.
Situatia nu e una noua. La toate celelalte crize politice, reactia pietei de capital a fost aproape inexistenta. Asta in primul rand pentru ca investitorii, la fel ca tot poporul, stiu ca totul e doar un foc de paie. Asa cum actorii din Star Wars foloseau niste bete care erau apoi transformate in sabii laser pe calculator, si la noi vorbele mari si periculoase ascund de fapt niste lucruri inofensive. La final lucrurile vor reveni la banalitatea de pana acum, indiferent cine va avea castig de cauza in acest razboi al vorbelor.
In al doilea rand, chiar si in perioadele prelungite de criza, Romania a invatat sa functioneze la parametri normali. Economia tarii functioneaza in conditii de instabilitate semi-permanenta, un haos la care firmele si populatia s-au adaptat de voie, de nevoie. In multe situatii, crizele politice s-au dovedit a fi mai bune pentru economie decat perioadele de stabilitate, acestea din urma avand in Romania efecte bizare. Uneori scot la iveala porniri dictatoriale, alteori alimenteaza masuri populiste, catastrofale pentru buget, si de cele mai multe ori creeaza contextul ideal pentru jefuirea banilor publici departe de privirile indiscrete.
Sa nu uitam care era agenda publica inainte de aceasta criza politica. La loc de cinste erau cresterile uriase de salarii pentru bugetari, un nou pas pe drumul batatorit deja de Grecia inaintea noastra. As pune pariu ca grecii si-ar dori acum sa fi avut si ei o criza politica atunci cand politicienii votau al 13-lea si al 14-lea salariu la stat.
Se spune ca Bursa e barometrul economiei, iar in momentul de fata chiar este. Nu e cazul sa ne miram ca nu am vazut scaderi ale indicilor dupa izbucnirea crizei politice. Mai degraba ne putem intreba de ce nu vedem cresteri mai mari intr-un moment atat de favorabil, in care politicienii sunt preocupati cu certurile interne, iar economia este lasata sa functioneze liber.
Autor: Marius Pandele