Editoriale

Inflatia a fost de-a lungul ultimilor ani un subiect cu aparitii dese in mediul financiar si presa de specialitate, iar pentru piata de capital este un fenomen important, care ar putea semnaliza momentul in care "se opreste muzica”. Criza COVID parea ca a amanat acel moment cu cativa ani buni, insa ultimele evolutii ne arata ca s-ar putea ca aceasta ipoteza sa fi fost una pripita.

Romania, anii 1990. Multi dintre cei care dau acum sfaturi despre criptomonede pe retelele de socializare inca nu se nascusera atunci cand guvernele Roman si Vacaroiu se luptau, fara absolut niciun succes, cu monstrul hiperinflatiei aparut dupa caderea comunismului. In Romania, problema avea motive diferite fata de cele intalnite in mod obisnuit intr-o societate capitalista. In mod oarecum bizar, coexistau inflatia si somajul, pentru ca tara era dependenta de importuri, iar moneda se deprecia constant fata de valutele internationale. 

La baza acestei situatii statea, insa, aceeasi problema care determina de cand lumea aparitia inflatiei: dezechilibrul intre cerere si oferta. Regimul comunist producea lucruri stabilite in mod arbitrar, inutile si de calitate slaba, pe care cetatenii unei tari libere nu mai puteau fi obligati sa le cumpere, asa ca mare parte a consumului era acoperit de importuri. In acelasi timp, cei care produceau acele lucruri nu mai aveau ce sa munceasca, ajungand in final someri. Nu a ajutat nici reactia guvernantilor semi-comunisti din anii respectivi, care au refuzat sa lase sa se scufunde fabricile ramase inutile in economia de piata.

Desi sunt multe diferente, ceva din contextul actual aduce aminte de anii ’90 din Romania. Daca acum venim dupa un an in care mare parte din activitatile economice au fost restrictionate sau interzise complet pentru a reduce viteza de extindere a pandemiei, si atunci veneam tot dupa un fel de COVID. Un COmunismVID, care, la fel ca boala din zilele noastre, a interzis multe dintre activitatile economice. La fel ca in 2020, nici atunci nu puteai merge in vacanta in Grecia, pentru ca nu aveai de unde sa cumperi benzina suficienta pentru a ajunge acolo. Asta presupunand ca aveai masina, pe care nu aveai cum sa o cumperi decat dupa ce asteptai cativa ani la rand. Si chiar daca aveai masina si benzina, nu aveai voie sa iesi din tara decat in conditii exceptionale.

Dupa mai mult de 40 de ani de contractie economica fortata, eliberarea a adus o cerere uriasa pentru tot ce fusese interzis, in mod explicit sau implicit, pana atunci, de la portocale si banane pana la televizoare color si masini occidentale. Economia nu era pregatita pentru asta, nu avea de unde sa furnizeze ceea ce doreau consumatorii, iar rezultatul a fost, printre altele, o inflatie galopanta.

SUA (si nu numai), 2021. Dupa mai putin de 40 de ani de interdictii (unul singur, mai exact), consumatorii eliberati de sub tirania micului dictator cu tepi sunt nerabdatori sa recupereze timpul pierdut si se inghesuie sa cumpere tot ce le-a fost refuzat pentru un timp atat de indelungat. Apetitul pentru consum este atat de mare, incat in ultimele luni au aparut probleme de aprovizionare cu materii prime in domenii din ce in ce mai diverse, fara nicio legatura intre ele. O centralizare a domeniilor in care "au fost golite rafturile” a fost facuta zilele trecute de Business Insider, insa presa occidentala, in principal cea din SUA, abunda in stiri de acest fel, o data la cateva zile aparand inca un domeniu afectat de lipsa materiilor prime. O parte a problemelor sunt temporare, insa multe dintre ele tin de structura acelor sectoare si e putin probabil sa dispara in viitorul apropiat.

Dincolo de particularitatile fiecarui domeniu, se pot distinge cativa factori comuni. Unul dintre ei este "supracumpararea”, producatorii venind dupa un an in care au redus pe cat posibil cheltuielile, iar stocurile au scazut. Pe masura ce economia isi revine, iar cererea de produse creste, materiile prime si componentele sunt cumparate nu doar pentru a acoperi gaurile din prezent, ci si pentru a urca productia la nivelul anticipat pentru viitorul apropiat. Supracumpararea duce la aparitia de penurii temporare pentru diverse elemente, care mai apoi duc la cresterea supracumpararii, pentru a acoperi riscul de a ramane fara materii prime, si tot asa. Daca la inceputul pandemiei aparuse o panica la cumpararea de hartie igienica si spirt, acum ea s-a extins la aproape orice. Iar cumparatorii panicati nu mai sunt consumatorii finali, ci producatorii si ceilalti participanti de pe lantul de aprovizionare.

Un alt factor comun, care apare in mai multe cazuri printre explicatiile penuriilor din diverse domenii, este transportul. Lantul logistic international este calibrat pentru a fi eficient la o anumita cantitate de produse si materii prime transportate, cu modificari rezonabile de la un an la altul. Cresterea brusca a cererii pe tot lantul economic si in aproape toate domeniile de activitate a suprasolicitat capacitatile existente si a dus la o noua lupta pentru resurse, pe langa cea pentru materii prime si componente. Mai exact, o lupta pentru resursa de transport, existenta in cantitati limitate. Baltic Dry Index, care reflecta preturile pentru transportul materiilor prime pe mare, s-a dublat fata de inceputul anului si a ajuns la cel mai ridicat nivel de dupa 2010. Inca de la inceputul acestui an, cele mai mari porturi folosite pentru importurile catre SUA, cele din Los Angeles si Long Beach, California, au fost in mod constant depasite de numarul prea mare de nave, perioada necesara pentru un drum dus-intors din Asia in SUA ajungand de la 3-5 zile pana la 11 zile in unele perioade.

Un al treilea factor comun este forta de munca. In domeniile in care apar probleme de aprovizionare devine tot mai greu de gasit forta de munca pentru a acoperi cresterea productiei, iar salariile platite sunt tot mai mari. Ca si cum n-ar fi fost de ajuns, unele dintre aceste domenii au fost afectate anul trecut de pandemie, s-au facut concedieri in numar mare, iar angajatii calificati au parasit domeniile respective. Una dintre situatiile cele mai dificile este chiar in transporturi, acolo unde se combina doi dintre factorii comuni despre care vorbeam.

In aceste conditii, rata anualizata a inflatiei in SUA a ajuns la 4,2% in aprilie 2021, iar daca va ramane la acest nivel la sfarsitul anului ar marca un maxim al ultimilor 30 de ani, dupa seria din perioada 1987-1990, atunci cand a fost intre 4,4% si 6,1%. Teoria "mainstream” in SUA este ca inflatia in crestere e doar temporara si ca e rezultatul unor probleme la fel de temporare aparute pe lantul de aprovizionare. De la Bucuresti pana in SUA e o distanta mare, insa daca mijim putin ochii parca ii vedem pe Ion Iliescu si Petre Roman explicand de ce preturile vor ramane unde le e locul dupa cresterea actuala, poate chiar vor scadea.

Inflatia este, intr-o oarecare masura, un fenomen rational, explicabil prin dezechilibrul prelungit intre cerere si oferta. Este, insa, intr-o masura poate la fel de mare, un fenomen irational, influentat de deciziile de cumparare ale consumatorilor si, in multe situatii, de teama acestora de a ramane fara un produs sau altul. Pentru ca fenomenul inflationist sa aiba loc, e nevoie ca o parte sa ceara, iar cealalta sa fie dispusa sa plateasca un pret mai mare. Dupa 2008, consumatorii s-au obisnuit cu stabilitatea preturilor si au devenit rezistenti la schimbare, chiar daca banii erau ieftini si ar fi avut de unde sa plateasca mai mult. Penuria de produse din categorii atat de diferite, impreuna cu cresterea ratei inflatiei pana peste 4%, sugereaza ca s-a produs o schimbare de mentalitate, iar consumatorii sunt acum dispusi sa plateasca mai mult pentru a avea acces la produsele si serviciile dorite.

Istoria ne arata ca inflatia genereaza teama de si mai multa inflatie, iar aceasta, la randul ei, genereaza exact acest lucru: si mai multa inflatie. Foarte rar au existat in SUA ani izolati cu inflatie mare, aproape intotdeauna a fost vorba de perioade mai lungi. Inclusiv in Romania, o parte a cresterilor de preturi nu avea la baza cresterea cursului valutar pentru produsele importate, ci cumpararea in avans a unor produse despre care se stia cu certitudine ca vor fi mai scumpe in viitor. Sau, din directia cealalta, cresterea in avans a preturilor. Nu degeaba a fost inventat termenul "spirala inflationista”, inflatia este un fenomen care se autointretine, chiar si dupa ce a disparut motivul initial al cresterii preturilor, mai ales in conditiile unor dobanzi mici.

Asa cum arata lucrurile, penuriile de materii prime si componente de tot felul nu vor disparea in viitorul apropiat, iar unele dintre ele s-ar putea acutiza. E suficient pentru a definitiva schimbarea de mentalitate a consumatorilor si pentru a face sa apara teama de noi penurii, iar mai apoi teama de inflatie. In urma cu ceva timp estimam intr-un editorial ca inflatia va reveni atunci cand consumatorii vor avea incredere sa scoata banii de la saltea si sa cumpere mai mult. Se pare ca lucrurile stau de fapt invers. Nu increderea e cea care va aduce inflatia, ci tocmai neincrederea.