Subiectul momentului pe plan economic este, fara indoiala, bugetul, care ar fi trebuit votat din decembrie, dar care are sanse sa ajunga la vot de-abia in martie, avand in vedere lentoarea cu care se misca lucrurile. Ce e de spus, insa, despre el? Ca e facut dupa principii grecesti? Ca ne va baga, mai devreme sau mai tarziu, in faliment national? Ca e in realitate doar un buget de salarii? Ca are venituri supradimensionate in mod intentionat, pentru a putea pretinde ca investitiile sunt "cele mai mari din ultimii 5, 10, 20, 100 de ani, iar apoi acestea sunt taiate la rectificari? Asta se poate citi intr-un editorial de acum un an, doi, trei sau mai multi, pentru ca nimic din aceste caracteristici ale bugetului nu s-a schimbat in timp.
Din fericire, un filmulet de pe Youtube m-a salvat de o incursiune printre "animalele politice” (e exprimarea lor, nu a mea) din Romania, venind cu o idee mai interesanta de abordat. In filmuletul respectiv, o doamna din Statele Unite isi prezenta cumparaturile de la Costco, printre care unele produse de care recunostea ca nu ar fi avut in mod normal nevoie, dar le-a cumparat de teama ca ar putea disparea din oferta magazinului in viitor, dar si o pereche de casti de telefon de 100 de dolari, cam cat un telefon ieftin intreg.
Comportamentul de consum din tarile dezvoltate si chiar din cele in curs de dezvoltare (cum e si Romania) a mai fost discutat aici. Traim in societati in care consumul este incurajat din toate directiile, ca niste hamsteri pe o rotita care se invarte deja singura, fara posibilitatea de a se mai da jos din ea. Deja e greu de spus cat din ceea ce cumparam acopera nevoi reale si cat e rezultatul campaniilor de marketing facute tot mai stiintific. Oricum, suntem dincolo de punctul de intoarcere din acest punct de vedere, pentru ca economiile lumii sunt structurate pentru a se mula pe acest comportament de consum impulsiv. Daca el ar disparea, economiile s-ar prabusi si ele, cel putin pe termen scurt.
Dincolo de a expune comportamentul de consum al vremurilor noastre, filmuletul despre care vorbeam a scos in evidenta un paradox. El a fost facut intr-o perioada in care inflatia este la minime istorice. Cum se poate ca preturile sa ramana neschimbate, cu un asemenea apetit pentru cumparaturi al consumatorilor? Era o intamplare acel filmulet, iar majoritatea oamenilor sunt de fapt foarte calculati si dau banii doar pe strictul necesar? Multimea de alte filmulete si postari de pe Youtube, Facebook sau Instagram mai degraba infirma aceasta teorie.
Daca lumea consuma in continuare impulsiv, intrebarea ramane: de ce nu exista inflatie? In trecut (https://www.primet.ro/Cum-si-cand-s-ar-putea-incheia-o-crestere-bursiera-aparent-infinita-editorial-6862) (https://www.primet.ro/Bani-versus-incredere-editorial-6501) am identificat un motiv pentru care, de foarte mult timp deja, dobanzile apropiate de zero nu se concretizeaza in rate mai mari ale inflatiei. Lipsa de incredere in economie directioneaza o mare parte a banilor care altfel ar fi mers in consum catre investitii in instrumente financiare. Numai ca acest motiv nu se potriveste cu semnalele, destul de multe de altfel (si nu doar de pe Youtube sau Instagram), venite dinspre consum.
In tot acest puzzle, o singura piesa se potriveste cu toate celelalte din jur: inegalitatea. In economiile dezvoltate s-a creat o falie atat de mare intre cei care au si cei care nu au bani, incat au ajuns sa coexiste bani ieftini, consum mare, cresteri bursiere si inflatie mica, o situatie aparent ilogica. E drept, e o situatie specifica mai degraba Americii decat Europei, insa intr-o economie globalizata astfel de dezechilibre creeaza efecte si la distanta.
Potrivit Congressional Budget Office (CBO), intre anii 1979 si 2016 veniturile ajustate cu inflatia ale primelor 1% dintre gospodariile din SUA au crescut cu 226%, in timp ce veniturile celor din intervalul 20%-80% au crescut cu doar 47%, iar cele ale ultimelor 20% dintre gospodarii au crescut cu 85%. Pana in 2007 situatia era si mai dezechilibrata, intre 1979 si 2007 cresterea pentru primele 1% din gospodarii fiind de 275%, iar pentru ultimele 20% de doar 18%. Diferenta de dupa 2007 a venit in principal de la Obamacare, iar partial de la criza financiara, care a scazut temporar veniturile celor mai bogati americani. Dupa 2016 situatia s-a schimbat din nou in favoarea celor din varful clasamentului, dupa venirea la putere a lui Donald Trump.
Aceeasi concluzie este sustinuta de cifrele Pew Research Center, care clasifica gospodariile in categoria "venit mare”, "venit mediu” si "venit mic”, prima categorie avand intre 1970 si 2018 o crestere de 64,5% a venitului median, comparativ cu o crestere de 49% pentru clasa de mijloc si 43,5% pentru cea de jos, raportat la valoarea din 2018 a dolarului. Intre 2000 si 2018 clasa de jos practic a stagnat. Ponderea in veniturile totale ale americanilor a avut la randul sau o evolutie complet defavorabila clasei de mijloc, in scadere de la 62% la 43%. Mai mult, procentul americanilor incadrati in aceasta categorie a scazut de la 61% pana la 51%, in timp ce procentul celor cu venituri mari a crescut de la 14% la 20%, iar al celor cu venituri mici de la 25% la 29%. Prin urmare, o polarizare tot mai mare intre bogati si saraci.
Sursa: Pew Research Center
Rezultatul acestei evolutii a veniturilor este o concentrare tot mai mare a banilor. In 2016, inainte de implementarea politicilor expansioniste ale lui Donald Trump, ponderea averilor familiilor din categoria cu venituri ridicate ajunsese la 79% din averea totala a americanilor, in crestere de la 60% in 1983, in timp ce averea celor cu venituri medii scazuse in aceeasi perioada de la 32% la doar 17%. Mai mult, asa cum se vede in graficul din stanga, intre 2001 si 2016 averea mediana a americanilor din clasele de mijloc si de jos a scazut considerabil, in timp ce averea mediana a categoriei superioare a crescut cam cu o treime.
Sursa: Pew Research Center
Polarizarea extrema face ca banii in plus intrati in economie sa aiba efecte diferite de cele pe care le intentioneaza FED sau Guvernul american. Asa cum banii in plus injectati in economie de FED prin intermediul dobanzilor scazute au ajuns in piata de actiuni prin intermediul bancilor, o mare parte a banilor acordati cu generozitate de Guvern pentru combaterea efectelor crizei COVID au ajuns tot in actiuni, sau mai nou in optiunile tranzactionate pe platforma Robinhood (https://www.foxbusiness.com/markets/gamestop-stock-stimulus-checks-gundlach) (https://nypost.com/2021/02/03/gamestop-surge-helps-it-worker-turn-stimulus-cash-into-36k/).
Pandemia nu a facut decat sa accentueze dezechilibrul existent deja, pentru ca efectele ei au fost disproportionate, cu unele domenii care s-au inchis complet si altele care au avut de castigat masiv. Nu in ultimul rand, banii "aruncati din elicopter” de autoritati au ajuns la un numar foarte mare de americani, inclusiv dintre cei care au avut de fapt de castigat de pe urma pandemiei, alimentand cheltuieli impulsive sau investitii riscante. Totusi, in calculul inflatiei intra in mica masura produsele pe care le cumpara cei 20% cu venituri mari, iar lipsa de tractiune din partea celor cu venituri mai mici face ca preturile in ansamblul lor sa ramana relativ stabile.
Revenind la filmuletul de la care am inceput, vedem ca e vorba, practic, de doua mari categorii de produse. In prima sunt produsele obisnuite, cum ar fi mancarea sau produsele de igiena si curatenie, al caror pret nu creste pentru ca nu exista cerere suficient de mare de la cei cu venituri mici, preocupati sa supravietuiasca de la o luna la alta chiar si inaintea pandemiei, cu atat mai mult acum. In a doua categorie sunt castile de 100 de dolari, telefoanele de 1.000 sau masinile de 100.000, al caror pret creste, dar care nu influenteaza in mod substantial rata inflatiei. Urcand spre zone cu aer mai rarefiat apar si investitiile in instrumente financiare mai mult sau mai putin riscante, care nu intra deloc in calculul inflatiei. Dobanzile mici au accentuat aceste disproportii, pentru ca la ele au acces doar cei cu venituri medii sau mari.
Daca lipsa de incredere in economie se poate corecta in timp, iar cei care sunt reticenti sa consume mai mult isi pot schimba parerea, incapacitatea de a cheltui mai mult se rezolva mai greu. O crestere a dobanzilor fara inflatie i-ar afecta si pe cei cu venituri mici, chiar daca i-ar afecta mai mult pe cei cu venituri mai mari. O pastrare a lor in teritoriul actual va creste in timp dezechilibrele, facand tot mai grea iesirea din cercul vicios. Eventualele masuri de echilibrare venite din partea Guvernului vor avea nevoie de timp pentru a functiona, daca nu cumva vor avea efectul opus, la fel ca altele de pana acum. Mai mult, unele dintre ele ar putea inhiba revenirea inflatiei, in ideea ca ea i-ar afecta pe cei cu venituri mici, ducand la o continuare a politicii monetare relaxate si in final la cresterea si mai mare a diferentei. Din pacate, exemplele istorice ne arata ca astfel de situatii au de cele mai multe ori finalitati violente, iar intamplarile recente din SUA sustin o asemenea varianta. Invidia celor din categoriile de jos se ciocneste in mod inevitabil cu egoismul celor din categoriile de sus, iar impactul creste pe masura ce diferenta intre aceste categorii e mai mare.
Revenind la oile noastre (si ele sunt tot animale, la urma urmei, politice sau nu), chiar daca datele sunt mai putine decat in SUA, e destul de evident ca inegalitatea e la ea acasa, doar daca ne uitam in jur sau daca facem un drum intre tara si oras. Bugetul cu care am inceput editorialul are contributia lui la aceasta inegalitate, iar sporurile, bonusurile, pensiile speciale si alte minunatii inventate de-a lungul timpului de diverse animale politice (din nou, nu e expresia mea) creeaza un fel de boieri moderni, cu mosiile imprastiate prin tot felul de institutii despre care multi romani nici nu au aflat vreodata. Spre deosebire de americanii saraci, care nu au motive sa emigreze in Mexic, romanii saraci au drumul deschis spre zone cu cerul de un albastru mai deschis. Pe termen scurt, asta e bine pentru "aristocratia” locala, pentru ca ii indeparteaza pe cei nemultumiti. Pe termen lung va avea efecte catastrofale, pentru ca diferentele se vor adanci mult mai rapid, iar nervii vor fi mult mai mari decat cei de acum din America.
Autor: Marius Pandele