- scurt ghid de analiza individuala, partea IV-
Am vazut in seriile anterioare cum citim bilantul si contul de profit si pierdere, care sunt indicatorii principali si la ce folosesc ei si cum interpretam si unde utilizam cel mai bine multiplicatorii de pret. In afara de aceste lucruri esentiale, raportarile transmise de companiile listate contin o serie de alte informatii pe care nu ar trebui sa le trecem cu vederea. In plus, dincolo de raportari sunt multe alte informatii de care e bine sa tinem seama, mai ales daca vorbim de o investitie pe termen lung.
Actionariatul unei companii ne poate spune multe. In primul rand dispersia actionariatului, daca exista un actionar majoritar sau nu. Intr-o economie emergenta ca a noastra, un actionariat dispersat este o raritate, adica un actionariat concentrat in proportie de maxim 5% sau 10% din capitalul social, care este situatia predominanta pe bursele majore. In aceste conditii, merita sa ne uitam la calitatea actionarului principal, majoritar sau nu. Ce istoric are, ce performante a avut in cazul in care este un investitor institutional.
Atitudinea fata de actuionarii minoritari este un alt aspect interesant. Politica de transparenta, dincolo de simpla respectare a reglementarilor privind transparenta, poate sa transmita semnale. Pana nu demult, foarte putine companii se preocupau de mesaj, de comunicatele transmise, ramanand in sfera reglementarilor legale. Un raport anual de activitate construit strict dupa formatul impus de reglementarile CNVM se diferentiaza mult de un raport elaborat atent, care atinge mult mai multe puncte decat cele impuse de lege, iar in plus are si o grafica buna.
Semnale interesante ofera si tranzactiile insiderilor, mai ales cele ale persoanelor din conducere. Aici sunt mai importante tranzactiile mari, fiindca de multe ori vedem pachete atat de mici in aceste tranzactii incat ne intrebam daca nu cumva vor sa transmita semnale false. Dar cand un membru din conducere, care pe deasupra mai este si actionar semnificativ vinde sau cumpara un pachet de peste 1% din societate, merita sa ne intrebam ce se afla in spatele acestei tranzactii.
Efectele investitiile anuntate de o societate sunt greu de anticipat si cuantificat in cazul in care sunt investitii in active tangibile sau in societati inchise. Dar de multe ori companiile listate cumpara actiuni la alte companii listate. Un astfel de caz sunt companiile unde SIF-urile au un grad ridicat de control in unele compani, care la randul lor cumpara actiuni SIF. Un asemenea caz si poate cel mai interesant este Biofarm Bucuresti, care in iarna lui 2007 a cumparat masiv actiuni SIF cu banii destinati initial unei investitii pentru marirea capacitatii de productie, miscare ce a avut urmari nefaste asupra profitului din anul urmator.
Societatile care fac parte dintr-un grup raporteaza uneori destul de frecvent tranzactii si imprumuturi intra-grup. Chiar daca in anumite situatii sunt mai avantajoase decat tranzactiile cu societati din afara grupului sau imprumuturile de la institutii de credit, aceste informatii merita sa fie urmarite fiindca ridica suspiciuni de transfer de profituri dintr-o parte in alta. Evident, scopul este de a creste profitabilitatea grupului, dar in cele mai multe cazuri grupul nu este listat la bursa, astfel ca actionarii minoritari nu beneficiaza de acest avantaj, ci din contra, pot fi prejudiciati.
Politica de dividend este un capitol aparte si merita tratat in detaliu. Dincolo de faptul ca ofera posibilitatea aplicarii unei metode frecvent utilizata in evaluarea unei companii (modelul Gordon Growth), politica de dividend ofera si semnale despre strategia pe termen lung a unei companii. Mai exact, este caracteristica societatilor care au o structura diversificata a capitalului si o politica de apropiere fata de actionarii minoritari, de fidelizare a lor. Scopul final este de cele mai multe ori atragerea de bani din piata de capital si atragerea unor investitori institutionali, fonduri care asta vaneaza, companii care dau dividende.
Iar aici intram in alt domeniu, cel al operatiunilor corporative si al rascumpararilor de actiuni. Majorarile de capital social cu actiuni gratuite sau cu drepturi de subscriere, daca sunt facute in mod repetat arata ca managementul a inteles functia de finantare a pietei de capital, stapaneste bine mecanismul, ceea ce ofera un anumit grad de predictibilitate. Rascumpararile de actiuni sunt o problema mai delicata, aici conteaza mult in ce conditii se fac si cu ce scop. De exemplu, daca pretul de rascumparare a unei actiuni depaseste activul net unitar, atunci activul net unitar scade, in defavoarea actionarilor minoritari care nu au vandut. Iar daca actiunile au fost rascumparate pentru a fi acordate cu titlu gratuit presedintelui companiei care este in acelasi timp si actionarul principal (cazul Armax Gaz Medias), atunci nu numai ca minoritarii sunt dezavantajati, dar chiar si absenta unei minime preocupari pentru semnalul transmis trebuie sa dea de gandit.
Nu sunt acestea toate aspectele importante, dar sunt minimele lucruri la care un actionar al unei societati trebuie sa se uite si sa le analizeze, mai ales daca este vorba de o investitie pe termen lung.
Paul Brendea
Analist financiar Prime Transaction
12 martie 2010
Autor: