Editoriale

Alegerea intre libertate si egalitate este dilema societatilor democratice. Iubim libertatea, insa sfarsim prin a aprecia egalitatea. Societatea capitalista se bazeaza pe promovarea libertatii ca principiu universal. Insa, libertatea este deseori scumpa, iar in societatea moderna libertatea devine tot mai mult dependenta de situatia economica a unei natiuni sau, la o scara mai mica, a individului.

Libertatea individuala este puternic amenintata de un mecanism pe care economia de consum, a mileniului trei, il dezvolta si rafineaza intr-un mod pregnant. Vorbesc aici despre binomul (cuvant la moda in zilele acestea): standard de viata – finantarea acestuia. In practica, asistam la o crestere accelerata a standardului de viata "impus” si la amplificarea si rafinarea, fara precedent, a mijloacelor care pot finanta atingerea acestui nivel.

Galopul standardului de viata nu este niciodata egalat de cresterea veniturilor salariale, diferenta de valoare fiind acoperita prin credit. De la an la an soldul datoriilor creste. Evident este un proces care asigura crestere economica. Pe baza lui ni se raporteaza cresteri ale PIB, ale rezultatelor financiare ale marilor companii, ale salariilor, ale finantelor publice, etc. Pe de o parte. Pe de alta, tot mai multi indivizi cu imprumuturi luate si consumate pentru tot felul de nevoi: electronice, excursii, haine si alte lucruri care a putea fi cumparate pe credit in urma cu 20 de ani parea o poveste ireala. Un credit ipotecar a ajuns sa fie asociat cu un fel de cumpatare economica…

Un individ cu activ negativ, detinatorul unui credit echivalent cu venitul generat in anii buni de munca, nu este un individ liber. Alegerea de a consuma mai mult si mai repede se face in detrimentul libertatii personale. Nu este liber in raport cu creditorul, insa indirect nici cu statul, cu angajatorul sau si chiar cu propria persoana in definitiv. Ca urmare alegem a fi egali cu altii prin accesarea unui standard de viata "vandut” prin toate canalele si renuntam, in conditii impuse, la libertate. 

Insa, ce legatura are Bursa in toata aceasta poveste. In primul rand as sesiza ca exista o legatura de directa proportionalitate intre tarile cu piete bursiere dezvoltate si cele cu un nivel de libertate al indivizilor crescut. Tari precum SUA, Marea Britanie sau Germania sunt exemple in acest sens. Sunt tari unde dezvoltarea bursei s-a bazat pe credinta ca libertatea economica este un obiectiv mai important decat atingerea unui standard de viata oarecare. Sunt tari unde pentru indivizi nu prea conteaza ce face "capra vecinului” ci se concentreaza pe ceea ce pot face ei.

Vorbim de zone economice unde spiritul antreprenorial a fost puternic sprijinit si unde acumularea de capital a fost considerata o prioritate zero. Economisirea si transformarea ei in capital a fost realizata prin intermediul bursei. A detine un portofoliu de actiuni nu este o excentricitate si o actiune ordinara. A finanta majoritar economia prin intermediul bursei este norma ci nu exceptia. In final a crescut si standardul de viata, insa nu ca obiectiv impus ci ca rezultat al unei cresteri economice sanatoase si de durata.

Revenind in zona noastra putem observa ca povestea a fost zisa si in Romania. Am inceput noua etapa (in urma cu 27 de ani) cautand si clamand libertatea, insa in prezent grijile si sperantele noastre sunt legate tot mai mult de egalitarism. Avem un standard de viata in crestere – avem nevoi de finantare tot mai profunde. Avem criza creditului in franci, avem legea falimentului perosnal, avem toate simptomele societatii de consum lipsite de capital.

Evident avem si o bursa subdezvoltata. La ce bun sa economisim si sa investim cand putem lua un credit si astfel sa castig timp? Nu e mai bine acum si mai mult decat mai putin si mai tarziu? Evident, intrebari inselatoare pentru ca mai mult  si mai repede acum se va transforma in mai putin si mai scump in viitor.

In lumina celor aratate mai sus observam, de mai bine de un an, un fenomen pozitiv. Un anume inceput de maturizare a publicului romanesc in domeniul economic. Apetitul pentru investitii reapare, pe masura ce veniturile personale reincep sa creasca. Probabil am trecut de copilarie si ne apropiem de adolescenta din punct de vedere al culturii economice. Vedem o bursa care creste de aproape un an, vedem un interes in crestere pentru investitii.

Insa, cel mai important vedem politici economice care incep sa corecteze din ignorarea pietei bursiere atat de mult timp. Reducerea fiscalitatii pentru acordarea de dividende este un exemplu, eliminarea CASS pentru veniturile din investitii un altul. Insa, cu adevarat surprinzator, este anuntul, deocamdata informal, privind eliminarea veniturilor obtinute pe piata de capital din baza de calcul a viitorului impozit pe venitul global la nivel de gospodarie - despre care se vorbeste intens in aceste zile.

Ar fi pentru prima data cand in Romania s-ar realiza, cu adevarat, o discriminare in sens pozitiv pentru activitatea derulata pe piata de capital. Un lucru care, in diverse forme, se intampla de zeci de ani in economiile vestice dezvoltate, fie ca vorbim despre cea americana sau cea britanica. O atare abordare este pentru mine cu adevarat surprinzatoare. Ea ar completa un tablou luminos pe care piata de capital locala il dobandeste in ultimul timp. Performanta bursei din acest an (+15%), listarile companiilor private de top (Medlife si mai recent intentia Digi), avansarea cu pasi rapizi spre statul de piata emergenta dar si modificarile legislative recente si mai ales cel recent anuntate ar putea, dupa 20 de ani de existenta, sa permita Bursei locale sa realizeze scopul intr-un mod real. 

Iar scopul principal al bursei, dincolo de a finanta o economie, este de asigura celor care investesc libertatea financiara de care au atata nevoie.