Joi, in acesta saptamana, am primit un anunt, oarecum banal, dinspre Ministerul de Finante privind modul in care s-a imprumutat in cadrul licitatiei organizate in ziua respectiva. Aflam ca pentru un imprumut de 709.1 milioane lei, scadent in noiembrie, pe 6 luni, statul plateste o dobanda anuala de 2.84%.
Primele trei banci din sistemul bancar: Banca Transilvania, BCR si BRD ofera populatiei posibilitatea de a-si plasa economiile in depozite cu scadenta de 6 luni. Dobanzile oferite (in anumite conditii pot fi mai mici) sunt, pe rand, 1.6%, 1.15% si 0.75%. O medie aritmetica ar iesi la circa 1.17%.
Titlurile de stat sunt garantate de stat, iar castigul nu este impozitat. Depozitele bancare sunt asigurate in limita a 100.000 Euro, iar castigul este impozitat cu 10%.
Conform BNR depozitele gospodariilor populatiei totalizeaza putin peste 226 miliarde lei. Creditele acordate de banci catre aceasta categorie se situeaza putin peste 144 miliarde lei. Exista un surplus de sursa atrasa, de catre sistemul bancar, de circa 82 miliarde lei.
Cu siguranta ai vrea sa iti plasezi economiile cu o dobanda de 2.84% pe an, dar poate si cu 2%. Daca acum le ai plasate cu 1.2%, de exemplu. Plasamentul sa fie garantat de stat si castigul sa nu fie impozitat.
Informatiile de mai sus sunt publice si deseori primim intrebari din partea investitorilor vizavi de accesibilitatea pietei primare de imprumuturi a statului roman. Motivatia acestor intrebari este evident, parcurgand informatiile de mai sus.
In ultimii ani, statul roman a inceput un program prin care isi asuma sa ofere acces publicului larg la piata primara de imprumuturi de stat. Se numeste programul Tezaur. Insa el are, constructiv, doua mari neajunsuri.
Primul este acela ca depuncteaza sever vanzarea titlurilor financiare inainte de scadenta. Mai exact pierzi intreaga dobanda aferenta perioadei in care ai imprumutat statul. Daca ai cumparat un titlu pe 12 luni si dupa 11 luni ai nevoie de bani, desi banii tai au fost folositi timp de 11 luni, nu primesti nimic in schimb.
Al doilea neajuns este distributia. Aceste titluri pot fi achizitionate prin prezenta fizica la Trezorerie si/sau Posta Romana. O modalitate de distributie total neatractiva. In conditiile pandemiei de COVID-19 acest lucru este de-a dreptul evident. Pentru a vinde trebuie sa ai distributie. Pentru a vinde bine trebuie sa ai o distributie atractiva, simpla si ieftina (nu doar in teremeni financiari, dar si de timp).
Exista o cerere naturala a populatiei pentru astfel de instrumente financiare, daca ne uitam spre sumele economisite si plasate in banci la dobanzi inferioare. Exista o nevoie de imprumut foarte mare in urmatorii doi ani a statului roman. In programul indicativ de emisiuni de titluri de stat aferente anului 2020, se vorbeste despre un procent de 10% din volumul tilturilor de stat emise pe piata primara ca fiind destinat populatiei (cca 6 miliarde de lei).
In contextual crizei economice, pe care o traversam, cred ca a venit momentul pentru ca Statul sa isi puna in practica promisiunile de a deschide piata imprumuturilor de stat catre populatie. Acest lucru trebuie facut intr-un mod transparent si simplu. In Singapore, de exemplu, titlurile de stat se cumpara prin ATM…Trebuie sa existe posibilitatea de a vinde oricand astfel de titluri si de a incasa, asa cum este corect, dobanda pe perioada de detinere. Adica ele au nevoie de lichiditate si de o remunerare corecta.
Trezoreria poate creea aceasta infrastructura de tranzactionare sau poate folosi infrastructura creata si functionala a Bursei de Valori Bucuresti. Cu scopul de a scadea costul de imprumut al statului. Sau de a bonifica mai bine economiile cetatenilor romani. Sau de a atrage resurse pentru proiecte de infrastructura atat de necesare in perioada urmatoare. Sau …lista poate continua cu suficiente motive pentru a nu mai amana un instrument fundamental si indispensabil al politicii economice a unui stat european functional.
Autor: Alin Brendea