Daca ne gandim la un cuvant care caracterizeaza ultimii 5 ani, majoritatea vor rosti “criza”. Criza economica in primul rand iar mai nou criza politica. Treptat incepem sa deprindem o cultura a crizei cu specificitati nationale, uneori incredibile, si care reusesc sa ne individualizeze in peisajul european.
Romania devine tara unde normalitatea pare un concept abstract. Daca in domeniul economic modul de administrare al activelor statului, de finantare a bugetului, legile cu impact fiscal au facut “istorie” la vremea lor, a venit randul domeniului politic in a “sprijinii” domeniul economic.
Cu evolutii perfect impredictibile, impregnate de un balcanism (mai bine spus un neeuropenism) atat de specific, viata politica romaneasca a reusit sa incarce mediul economic cu un balast masiv care pare acum sa blocheze orice sansa de a avansa, cel putin pe termen scurt. Acuze zilnice, conferinte de presa, partizani externi foarte vocali, totul creaza un vacarm care paralizeaza orice initiativa economica. Astfel, luna iulie a reusit sa remonteze un pesimism de care la un moment parea ca am scapat.
Ca atare mediul economic pare sa devina inert, incasand lovituri zilnice in conditiile in care incearca de mai mult timp sa depaseasca o stare de covalescenta instaurata dupa scaderile economice din 2009-2010. Chiar barometrele clasice ale starii economiei par sa nu mai funtioneze corespunzator in prezent.
In general optimismul sau pesimismul fata de o economie se transmite cel mai rapid in evolutia cursului de schimb si al cotatiilor bursiere. Luna iulie, cea in care am asistat la atatea evenimente politice, a produs o decorelare accentuata intre cele doua variabile economice. Daca cursul de schimb a inregistrat o scadere accelerata, pierzand 3% pe parcursul lunii, indicii bursei de la Bucuresti au ramas insensibili, reusind chiar cresteri minore in aceasta perioada.
Cum putem explica aceasta diferenta dintre un curs care sparge rezistenta dupa rezistenta si o bursa care pare mult prea bine acomodata cu criza politica pe care o traversam. In principal prin miza diferita, cel putin in acest moment, dintre piata valutara si cea bursiera. Daca pe piata valutara marii jucatori sunt cei internationali, iar perceptia negativa a acestora se transmite rapid in cursul de schimb, pe piata bursiera cei care domina tranzactiile sunt investitorii autohtoni. In randul acestora apatia este deja o stare asumata. Privind cu un ochi la subevaluare fundamentala a multor titluri listate iar cu altul la situatia alarmanta de pe pietele europene si mai nou din Romania, investitorii par incapabili de reactie. De aici lichiditatea extrem de scazuta din piata si o evolutie mai degraba inertiala.
Lipsa de reactie a bursei nu poate fi interpretata ca un semn pozitiv ci mai degraba ca un simptom al unei piete care nu mai are energia de a rectiona. Este semnul unei “oboseli” sau lipse de interes care este ingrijoratoare. Incertitudinea prelungita si mai ales deprecierea semnificativa a sanselor unei imbunatatiri rapide a starii economice produc un fel de depresie economica. In fapt, vorbim de efectele unui tot mai evident naufragiu al liderilor Romaniei sau cu alte cuvinte de faptul ca (re)descoperim…no man’s land
Alin Brendea
Dir. Operatiuni Prime Transaction
20 iulie 2012
Autor: Alin Brendea