Editoriale

La final de an, din nou, vor fi alegeri pentru Consiliul de Administratie al Bursei de Valori Bucuresti. Ca de obicei vom afla noi idei pentru dezvoltarea bursei, noi programe, noi viziuni… Pentru a cata oara vom constata ca ceea ce s-a propus/promis nu s-a realizat decat intr-o oarecare masura, din varii motive. Si evident vom afla cum noile propuneri vor recupera decalaje, vor creste lichiditatea si vor rezolva multe din tarele bursei romanesti…

Poate ca este momentul cel mai bun sa ne reamintim ca ceea ce ii lipseste bursei noastre nu sunt planurile sau programele, sursele financiare sau energiile umane, ci adresabilitatea. Din pacate (nu doar pentru Bursa de Valori) clasa de mijloc romaneasca, asa numita categorie de retail nu a gasit/descoperit bursa autohtona. Este dintotdeauna principala problema, insa ea nu a fost tratata corespunzator si probabil ca principala explicatie provine din faptul ca acest adevar a fost prea putin inteles.

Mult timp s-a sperat si s-a argumentat ca fara marii investitori piata noastra nu se poate dezvolta si ca modul in care ea functioneza este determinat de prezenta redusa a acestora. S-au facut pasii in acest sens, stabilindu-se barierele care ar putea sa ii tina deoparte, au fost eliminate multe dintre acestea. Insa rezultatele se lasa asteptate. Si asta pentru simplu motiv ca o piata fara investitori de retail nu poate fi o piata atractiva nici pentru investitorii institutionali. Investitorii de retail sunt baza care da dimensiunea si soliditatea oricarei piete bursiere.

Dar care ar putea fi masurile prin care am putea dezvolta cu adevarat o clasa de investitori de retail? Ele nu pot fi unele administrative ci unele care sa ofere utilitate celor care investesc. In opinia mea crearea unei paturi largi de investitori de retail s-ar putea baza pe cinci piloni:

1. Proceduri simplificate pentru deschiderea conturilor de investitii pentru retail. In prezent deschiderea de cont nu este cea mai simpla operatiune. Inceputul unei relatii de investitii inecata in birocratie este de prost augur nu doar pe piata bursiera;

2. Produse de investitie simple si transparente. Brokerii ar trebui sa se adreseze clientilor de retail cu produse bursiere simple, transparente pe partea de costuri si in care serviciile prestate sa fie clar definite. Accesibilitatea pietei bursiere ar putea fi crescuta semnificativ daca produsele de investitii ar fi inlesnite prin mijloace online si ar fi dublate de un efort sustinut de educatie financiara;

3. Crearea unei piete bursiere lichide. Confortul micilor actionari nu poate fi castigat fara o lichiditate adecvata macar a principalelor 10 titluri listate. Extinderea programului de market-making este esentiala pentru a avea lichiditate. Relevant in acest sens este evolutia produselor structurate listate la BVB pentru care existenta market-makerilor este esentiala. Bursa si legislatia ar trebui sa sprijine si sa premieze semnificativ activitatea market-makerilor.

4. Prezenta institutionalilor autohtoni pe bursa. Din pacate desi avem multe constructii financiare create prin lege pentru a gestiona active ale cetatenilor romani, prezenta lor pe piata de capital este deseori sporadica. Faptul ca se constituie doar in contraparti pentru tranzactiile mai mari si in foarte putine situatii sunt activi si pe piata principala este una dintre cauzele lipsei de lichiditate. O prezenta mai semnificativa a acestui gen de investitori ar prezenta o garantie si un mijloc de promovare si pentru investitorii de retail. Fie ca vorbim despre fondurile de pensii, fie ca vorbim despre SIF-uri, fie ca vorbim despre Fondul Proprietatea prezenta lor zi de zi pe piata principala a bursei autohtone este mult prea modesta;

5. Oferirea de stimulente micilor investitori. Intr-o perioada in care economiile sunt stimulate pentru a revenii la crestere, celor care investesc le pot fi oferite diferite stimulente financiare in contul investitiilor facute. Fie reduceri curente de impozite, fie scutirea de impozit la momentul dezinvestirii ar fi masuri care sa premieze riscul asumat si care sa compenseze partial plusul economic creat prin investitiile in piata de capital. Nu degeaba tari avansate detin astfel de scheme de compensare si le mentin chiar daca pietele lor bursiere sunt mult mai dezvoltate (in SUA avem schema de investitii 401k iar in UK programul ISA).

Sunt masuri care ar putea crea o clasa a investitorilor de retail activa la bursa romaneasca. Fara astfel de masuri atingerea unui numar minim de 50.000 de conturi active este utopica. Fata de alte perioada acum si timpul ne lipseste. Daca nu vom reusi atingerea acestui obiectiv in urmatorii 2-3 ani, probabil, globalizarea pietei europene de capital prevazuta a avea loc in 2019 va fi finalul unei piete nationale de capital autentica, capitalul romanesc urmand a se manifesta investitional prin alte structuri externe.


Alin Brendea
Dir. General Adj. Prime Transaction
13 noiembrie 2015