Atmosfera pe bursa romaneasca prezinta un evident aer estival. Lichiditatea si volatilitatea scazuta sunt semne tipice ale acestei stari. Modelat de lipsa de interes sau de teama asumarii de riscuri, acest mediu mentine piata bursiera romaneasca intr-o zona indecisa in care este dificil a construi si urmarii strategii de investitie.
In mod oarecum bizar instabilitatea accentuata din plan politic nu pare sa fie suficienta pentru a determina miscari de amploare ale bursei. Practic, de la declansarea crizei politice, care se acutizeaza de la saptamana la saptmana, bursa nu a scazut, din contra s-a apreciat usor. In opozitie, cursul de schimb a suferit miscari de o amplitudine nemaintalnita in ultima perioada. De unde acesta insensibilitate, lipsa de reactie? Cum poate fi ea interpretata?
In primul rand prima de risc asociata activelor romanesti a fost in ultimii ani ridicata, cu atat mai mult pentru active riscante cum sunt actiunile. Cu alte cuvinte, cei care investeau pe piata romaneasca plecau de la un scenariu de baza care asocia riscuri ridicate investitiei, astfel incat recentele tulburi interne din Romania, nu fac altceva decat sa confirme aceasta viziune. Pe scurt, astfel de derapaje nu surprind in cazul Romaniei, ele fiind luate in calcul si evident in cursul actiunilor.
In al doilea rand, speculatorii interni, cei care asigurau mare parte din volatilitatea pietei interne, sunt tot mai interesati de produsele structurate care ofera conditii mai bune pentru acest tip de investitie. Ori aceste produse nu sunt create pe active de baza romanesti (petrol, aur, DAX, DJIA, etc). Ca atare zbuciumul intern nu mai influenteaza in aceasi masura si aceasta clasa de investitori, acestia fiind influentati covarsitor de evolutiile internationale ale pietelor financiare.
In al treilea rand, prezenta firava a investitorilor institutionali nu permite ca schimbarea brusca a sentimentului acestora fata de piata investitionala romaneasca sa se transmita rapid si pe piata bursiera. Daca deprecierea cursului a fost pusa pe o inrautatire accentuata a acestui sentiment, ea pare sa nu aiba capacitatea de a influenta in mod asemanator si piata bursiera.
Ca atare, am putea consemna o prima vara atipica raportat la experienta ultimilor trei ani, cand aceasta perioada era una mai mult decat agitata, cu prabusiri ale cotatiilor bursiere si volume impresionante de tranzactionare. Am putea avea parte de o stabilitate oarecum nesperata si care ar putea fi un semnal al unei piete ajunse la un nivel de suport. O vara linistita exact cand condiitiile economice si politice nu indicau o astfel de evolutie.
Am putea interpreta evolutia pietei bursiere ca pe un semnal ca mai rau de atat nu se poate? Sau mai degraba ca un semnal al unei stari de “paralizie” indusa de activitatea extrem de redusa din perioada estivala? Cu siguranta inceputul toamnei ne va indica varianta corecta.
Alin Brendea
Dir. Operatiuni Prime Transaction
10 august 2012
Autor: Alin Brendea