Editoriale

Deseori auzim si citim despre “disciplina de tranzactionare” ca despre un ingredient indispensabil pentru investitorii profesionisti. La ce se refera si cum poate fi folosit? Aduce plusvaloare sau este un alt concept de marketing menit sa vanda diverse “povesti bursiere de succes”?

Disciplina de tranzactionare se refera la principii. Ea ne spune ca pentru a castiga pe piata de capital este bine ca activitatea fiecarui investitor sa se supuna unor reguli bine stabilite si atent puse in practica. Aceste reguli se refera la modul in care se aloca sumele disponibile pe diverse instrumente financiare, la modul cum se cumpara si cum se vand titlurile din portofoliu, la riscurile asumate.

Printre cele mai importante componente ale conceptului “disciplina de tranzactionare” gasim: limita de pierdere acceptata raportat la investitia initiala, suma maxima investita intr-un singur titlu, profilul de risc al investitorului, strategia de tranzactionare aleasa, etc.

O componenta esentiala a disciplinei de tranzactionare o furnizeaza stabilirea unui obiectiv investitional. Este vorba de scopul investitiei sau cu alte cuvinte ce asteptari avem facand investitii pe piata bursiera. Este un principiu general al reusitei in afaceri cel de a stabili obiective si de ale indeplini, iar lucrurile stau exact la fel si pe piata bursiera.

Stabilirea unui obiectiv investitional este recomandabil sa se faca anual plecand de la trei directii foarte importante. Primul este scopul general al investitorului urmarit la deschiderea contului de investitii - economisire pe termen lung, obtinerea de profit prin speculatii bursiere, furnizarea de lichiditati in mod periodic pentru a suplimenta veniturile. Obiectivul anual trebuie sa se supuna scopului pe termen lung al fiecarui investitor.

Al doilea este legat de contextul economic in care piata bursiera evolueaza. Evident, perioadele de criza economica indeamna la obiective conservatoare (eliminarea pierderilor), pe cand perioadele de revenire economica lasa loc unor obiective investionale mai ambitioase (in general semnificativ mai mari decat dobanzile de pe piata monetara).

Al treilea aspect important care determina modul de stabilire al unui oboectiv investitional provine din istoricul personal al fiecarui investitor. Existenta unor profituri acumulate in anii precedenti sau a unor pierderi, diversifica asteptarile de la perioada prezenta. Cei care au un istoric pozitiv isi “permit” sa fie mai prudenti comparativ cu cei care avand pierderi anterioare, simt nevoia asumarii unor riscuri mai mari, pentru ca prin randamentele actuale mai ridicate, sa recupereze mai rapid capitalul initial.

Indiferent de factorii care il determina, stabilirea unui obiectiv investional trebuie sa fie caracterizata de realism. Cei care isi propun randamente de 100% anual sau cei care vor sa obtina performante mult superioare evolutiei indicilor bursieri tind sa isi asume mult prea multe riscuri (iar ultimii ani ne-au demonstrate ca riscurile se pot materialize plenar pe piata). Succesul in investitii nu este adus de ambitii mari ci de planuri realiste aplicate cu tenacitate pe parcursul a mai multi ani.

Obiectivul investitional anual ar trebui vazut ca acea minima rentabilitate care, plecand de la profilul fiecarui investitor, sa ofere sens si substanta activitatii de investitie bursiera. Indeplinirea lui pe perioada mai multor ani va oferi satisfactia unei activitati profitabile si in acelasi timp echilibrate prin prisma riscurilor asumate. El trebuie asumat initial, obtinut pe baza activitatii de investitii realizata conform strategiei personale si profilului de risc si aparat odata ce a fost realizat pe parcursul anului.

Pentru exemplificarea acestui concept, teoretic ca oricare altul, nu exista exemple mai bune decat cele din anii trecuti, ani in care prima parte a anului, oferea posibilitatea atingerii relativ facil a unui obiectiv de crestere a portofoliului de 15%-25% pentru ca a doua parte a fiecarui an sa stearga aceste cresteri. Cei care atingandu-si obiectivul pe parcursul anului au actionat in consecinta, devenind mai conservatori, evident au avut castig de cauza.

2012 ofera, din nou, sansa unor aprecieri semnificative la inceput de an. Este un moment bun pentru ca fiecare investitor sa isi reanalizeze caracteristicile personale, contextul de piata si evident istoricul de tranzactionare din ultimii ani. Iar daca obiectivul investitional fixat la inceputul anului tinde sa fie atins, este un bun moment de a actiona in sensul prezervarii lui.

Alin Brendea
Dir. Operatiuni Prime Transaction
10 februarie 2012