Editoriale

Cel mai important eveniment al toamnei pentru pietele de capital, decizia de politica monetara a FED (Federal Reserve, Banca centrala americana) din data de 17 septembrie, nu s-a ridicat nici pe departe la nivelul asteptarilor. Iar aici nu ma refer la decizia propriu-zisa, aceea de a pastra rata dobanzii la minimul istoric, aproape de zero, ci la conferinta de presa care a urmat anuntului.

Presedintele FED, Janet Yellen, lasa impresia unui jucator de sah care incearca sa iasa dintr-o situatie in care doua dintre piesele importante sunt amenintate simultan. O situatie din care, prin definitie, e imposibil de iesit. Spre deosebire de tabla de sah, Yellen are la dispozitie din pozitia de presedinte FED fraze diplomatice, exprimari interpretabile si previziuni neclare, iar “piesele” in pericol sunt pe de o parte stabilitatea economiei americane si, pe de alta parte, credibilitatea institutiei.

La fel ca intr-un joc de sah, la pozitia precara din prezent s-a ajuns printr-o succesiune de mutari neatente, al caror deznodamant final nu parea atat de important in ansamblul general. Prima dintre ele a fost facuta in anul 2014, atunci cand FED a cazut in capcana de a incerca sa furnizeze pietei mai multe informatii decat era absolut necesar. E o tentatie pe care, in final, orice oficial al oricarui stat o are. Aceea de a-si testa limitele popularitatii, satisfacand cererea perpetua din partea publicului pentru informatii mai multe si estimari mai exacte privind viitorul.

In vara anului 2014, in timp ce erau pregatiti ultimii pasi din procesul de “tapering” (denumire data procesului de reducere treptata a cumpararilor de obligatiuni initiate de fostul presedinte FED, Ben Bernanke ca raspuns la efectele recesiunii), piata a inceput sa isi mute atentia spre dobanda de referinta, ramasa aproape de zero din anul 2008. Fix in urma cu un an, dupa sedinta de politica monetara din 17 septembrie 2014, conducerea FED ceda pentru prima data presiunii si adauga in comunicatul de presa precizarea ca, atunci cand va incepe seria de cresteri de dobanda, ritmul acesteia va fi unul accelerat.

In decembrie s-a renuntat si la afirmatia ca dobanda va ramane aproape de zero “pentru o perioada considerabila”, inclusa in precedentele comunicate de presa, iar semnalele transmise de FED erau tot mai clare: cresterea dobanzii va avea loc in cursul anului 2015, foarte probabil in prima jumatate a anului.

In prima parte a acestui an, declaratiile venite dinspre banca centrala americana au fost destul de categorice in favoarea unei cresteri de dobanda, in asa fel incat, inaintea crizei din China, peste trei sferturi dintre analistii chestionati de Bloomberg anticipau o crestere a dobanzii pe 17 septembrie.

Dupa mini-crahul bursier de la sfarsitul lui august, institutia condusa de Janet Yellen s-a trezit brusc in mijlocul unei situatii pe care nu o controleaza atat de pe bine pe cat ar fi sperat sau ar fi crezut. Rata inflatiei, principalul catalizator al unei cresteri de dobanda, se incapataneaza sa ramana pe minus, iar scaderea somajului pana la nivelul de 5%, considerat ideal, nu are deocamdata efecte evidente asupra consumului. Mai mult decat atat, pietele de actiuni au aratat o sensibilitate evidenta la subiectul ratei de dobanda, iar dolarul asteapta doar un semn pentru a-si relua cresterea, ceea ce ar avea efecte nefericite asupra economiei americane.

E destul de clar ca, in momentul de fata, nu sunt indeplinite toate conditiile necesare pentru o crestere a dobanzii de referinta, iar in urmatoarele luni situatia nu se poate schimba in mod radical. Recunoasterea acestui fapt de catre FED ar insemna insa o decredibilizare in fata pietei, ceea ce pe termen lung ar putea fi chiar mai rau decat o crestere a dobanzii “in orb”. De aceea, la conferinta de presa de ieri, Janet Yellen a practicat o echilibristica dificila, pe o sarma aflata in miscare, in incercarea de a impaca declaratiile anterioare, care prevesteau iminenta unei cresteri de dobanda, cu realitatea care indeamna la prudenta. In loc sa prezinte o directie clara pentru politica monetara americana, Yellen si-a limitat discursul la generalitati si la prezentarea starii economiei, pe care toata lumea o cunostea deja.