Dupa 11 luni destul de calme, finalul anului 2024 a fost unul extrem de tumultuos pentru piata de capital romaneasca, iar pentru anul care tocmai a inceput exista toate premisele pentru o volatilitate chiar mai mare. Daca anul trecut a stat sub semnul nevoii de prudenta, acum deja suntem pe un butoi cu pulbere care ar putea in egala masura sa explodeze sau sa ramana intact pe parcursul anului.
Privind un pic in urma, in fiecare dintre ultimii patru ani a existat cate un subiect care se prefigura a fi prioritar in cursul anului respectiv din perspectiva bursiera. In 2021 a fost pandemia COVID, in 2022 si 2023 inflatia (mai intai in crestere, apoi in scadere), iar anul trecut alegerile din SUA si cele din Romania. Desigur, pe parcursul anului s-a mai intamplat ca evenimente neasteptate sa ajunga in prim-plan, asa cum a fost cazul in 2022 cu razboiul din Ucraina, dar asta nu inseamna ca elementul anterior a disparut complet.
In 2025 e greu sa mai identificam un factor de influenta care sa aiba prioritate in fata celorlalti. Si asta nu pentru ca acestia ar fi disparut, iar acum traim intr-o lume stabila, in care pretul actiunilor depinde doar de evolutia fundamentelor fiecarui emitent, ci dimpotriva, pentru ca de data aceasta avem o abundenta de factori care i-ar putea pune in umbra pe toti ceilalti.
Desi in momentul de fata agenda publica pare sa fie orientata preponderent spre evenimentele din plan intern, as zice ca in realitate evenimentul cel mai important al anului va fi preluarea presedintiei SUA (din nou, dupa opt ani) de catre Donald Trump. Ne putem da seama de ce este un eveniment atat de important daca urmarim graficul indicelui BET pe o perioada mai lunga. In ultimii sapte ani au existat trei perioade de volatilitate ridicata, iar cele mai importante dintre ele au fost determinate de contagiunea de pe pietele externe, mai intai in 2020, la aparitia pandemiei COVID (atunci cand scaderile bursiere au inceput inainte ca in Romania sa apara primul caz de infectare, iar minimul a fost atins de indicele BET la doar o zi dupa ce fusese inregistrat primul deces de COVID din tara), apoi in 2022, dupa invazia Rusiei in Ucraina. Scaderea provocata de OUG 114/2018, cea mai importanta dintre cele care au avut originea in Romania, a fost comparabila cu cea de dupa inceputul razboiului din Ucraina, in timp ce scaderea de dupa primul tur al alegerilor prezidentiale din noiembrie 2024 a avut o amplitudine mult mai mica.
Chiar daca nu mai suntem in perioada dinaintea crizei din 2008, atunci cand eram puternic dependenti de fluxurile de capital externe atat in zona bursiera, cat si in economie in general, influenta pietelor internationale, mai ales a celei americane, ramane una importanta. De aceea e de asteptat ca deciziile noii administratii de la Washington sa fie resimtite si de investitorii de la BVB, chiar si cele care nu vor influenta economia romaneasca.
In ceea ce priveste deciziile din plan economic, stim deja ca Trump este foarte atent la evolutia bursei, asa ca mandatul sau ar trebui sa fie unul prietenos cu pietele de capital si sa abunde in masuri de stimulare a cresterilor bursiere. Este unul dintre putinele lucruri cu care presedintele ales al SUA este constant si previzibil.
Acest lucru nu inseamna, insa, ca masurile luate de el sau de ceilalti membri ai administratiei sale au garantia succesului, iar acest lucru s-a vazut in mandatul precedent. Oricum, masurile de politica monetara, care au un impact major asupra pietei de capital, sunt in responsabilitatea Federal Reserve, asupra careia presedintele are o influenta limitata. Acesta este un alt lucru care s-a vazut in primul mandat al lui Trump, atunci cand acesta a avut in mai multe randuri nemultumiri la adresa presedintelui FED, pe care chiar el l-a numit in anul 2018, pentru politica monetara pe care o percepea ca fiind prea restrictiva.
Din pacate atat pentru Donald Trump, cat si pentru noi, contextul international nu mai este la fel de calm ca in ianuarie 2017. Daca atunci s-a putut concentra pe masurile de relaxare fiscala si pe construirea de garduri impotriva imigrantilor, de data aceasta va avea un cartof fierbinte in maini chiar din momentul preluarii mandatului. Este vorba, desigur, de razboiul din Ucraina, pe care s-a laudat ca il va incheia in 24 de ore, fara sa spuna si cum ar putea face asta.
Asupra acestui subiect planeaza in continuare incertitudinea, fiind posibile o multitudine de scenarii, de la abandonarea completa a sprijinului pentru ucraineni pana la incercarea de a forta mana rusilor prin masuri chiar mai dure decat cele ale administratiei Biden. Un lucru este sigur, Trump e mereu interesat sa-si asocieze numele cu realizari marete (asa cum s-a intamplat in trecut cu planul de pace pentru Orientul Mijlociu negociat de ginerele sau Jared Kushner), iar o eventuala incheiere a conflictului din Ucraina in prima parte a mandatului sau ar putea fi cea mai mare realizare a sa ca presedinte al SUA. De aceea e mai probabil sa incerce sa aduca la masa negocierilor cele doua parti decat sa ii ofere pe tava lui Vladimir Putin o victorie pe care acesta nu pare capabil sa o obtina pe campul de lupta, chiar daca din declaratiile facute in ultimii ani pare ca nu ii are la inima pe ucraineni. Nu trebuie sa uitam ca acele declaratii il aveau ca tinta principala pe Joe Biden, adversarul lui Trump pe plan intern.
Sumarizand, de la cel mai mare factor de influenta extern ne putem astepta in 2025 mai degraba la o contributie pozitiva decat la una negativa. Desigur, nu putem exclude nici varianta ca Donald Trump sa-si materializeze amenintarile privind intreruperea ajutorului pentru Ucraina, caz in care situatia din regiunea noastra s-ar degrada in mod considerabil.
Daca din afara asteptam macar ca lucrurile sa nu se inrautateasca, pe plan intern nu putem fi la fel de optimisti. Cresterea bursiera care a avut loc dupa decizia Curtii Constitutionale de anulare a alegerilor prezidentiale arata clar ca sentimentul investitorilor referitor la turul al 2-lea era unul negativ, iar posibilitatea ca Romania sa ajunga pe mana reprezentantilor Moscovei la 78 de ani dupa ce acest lucru se intamplase pentru prima data era luata in considerare in mod serios.
Dupa anularea alegerilor, in loc sa vedem o trezire la realitate a reprezentantilor partidelor traditionale, am vazut in continuare aceleasi certuri si invective cu care eram obisnuiti, impreuna cu preocuparea la fel de obisnuita pentru interesele imediate, personale sau de partid. Faptul ca presedintele tarii, prim-ministrul si mare parte din membrii Guvernului au ramas aceiasi dupa un asemenea vot de blam dat de cetateni nu poate decat sa dea apa la moara curentului extremist si sa-i atraga chiar si pe cei care pana acum nu erau inclinati catre asa ceva. Ar trebui sa ne uitam la doua lucruri importante din Germania anilor ’30. Primul dintre ele e ca toleranta fata de aroganta politicienilor are mereu o limita, iar cand aceasta e atinsa se poate ajunge la optiuni electorale complet irationale. Al doilea, ca nu e nevoie de 50% din voturi pentru a prelua controlul asupra unei tari, mai ales atunci cand esti dispus sa utilizezi metode necinstite.
Momentan e prematur sa estimam ce se va intampla cu alegerile prezidentiale, mai ales ca nici nu a fost stabilita o data pentru acestea, insa, asa cum arata lucrurile acum, se contureaza o situatie care parea imposibila cu doar 2-3 luni in urma, si anume o lupta pe muchie de cutit intre un candidat extremist si unul "mainstream”. Pare halucinant sa se intample asta acum, dupa ce cu 24 de ani in urma niste alegatori teoretic mai putin instruiti in "tainele” democratiei au ales in mod covarsitor un candidat traditional, chiar daca acel candidat chemase minerii in Bucuresti cu cativa ani in urma, impotriva contracandidatului extremist. Oricare dintre candidatii traditionali de acum e mai bun decat Ion Iliescu si aproape oricare dintre candidatii extremisti e mai rau decat era la vremea sa Corneliu Vadim Tudor, si totusi exista in mod real pericolul ca unul din acesti candidati extremisti sa devina presedintele Romaniei.
Teoria potrivit careia presedintele are oricum o putere limitata, iar un presedinte extremist ar fi ponderat si eventual chiar suspendat de Parlament, nu tine cont de realitatile autohtone. In Germania interbelica a fost nevoie de violenta pentru ca Hitler sa preia puterea absoluta fara sa aiba majoritate parlamentara, insa in Romania anului 2025 reteta ar fi una mult mai simpla si a fost deja aplicata atat in trecutul mai indepartat, cat si in cel recent. Presedintele are atributia extrem de importanta de a nominaliza prim-ministrul, iar daca si unul, si altul sunt suficient de lipsiti de scrupule pot apela la varianta de a rupe niste bucati din partidele traditionale pentru a incropi o majoritate parlamentara. Nici nu e un secret, de altfel, ca exista si in partidele clasice "aripi” cu simpatii extremiste, asa ca nici macar nu ar fi atat de greu.
Asadar, alegerile sunt de importanta capitala pentru evolutia viitoare a Romaniei. Nu mai are rost sa ne gandim ce ar presupune o eventuala victorie a unui candidat extremist, indiferent care ar fi acela. Dincolo de eventualele masuri impotriva interesului national precum indepartarea de Uniunea Europeana si/sau de NATO, care ar aduce dupa ele efecte catastrofale, din primul moment ar exista oricum o scadere dramatica a increderii in tara noastra, ar fi pierdute investitii private semnificative (si ale romanilor, nu doar ale strainilor), moneda nationala s-ar deprecia, iar costul imprumuturilor ar creste, toate acestea provocand o reactie in lant.
Din pacate, nici cu politicienii clasici nu ne putem astepta la vreun rai pe pamant. Anul 2024 a fost, asa cum ne asteptam, unul plin de pomeni electorale, in care guvernantii au incercat sa anestezieze simtul critic al alegatorilor cu ajutorul unui deficit bugetar urias, de 7,12% din PIB dupa primele 11 luni si probabil in jurul nivelului de 9% din PIB la finalul anului. Acum e momentul sa vina si nota de plata pentru acest comportament iresponsabil, insa ironia sortii face ca masurile nepopulare prin care se va incerca reducerea deficitului bugetar sa fie luate de acelasi Guvern, iar rundele de alegeri, care pana acum ar fi trebuit sa fie deja istorie, sa nu fi ajuns de fapt la final.
Masurile legiferate recent contin deja samburii unui recul economic in perioada urmatoare, iar pentru unii dintre emitentii de la Bursa de Valori Bucuresti ar putea avea un impact disproportionat (mai ales in cazul taxei pe stalp, reinventata dupa ce fusese abandonata in urma cu cativa ani). Problema chiar mai mare e ca aceste masuri sunt insuficiente pentru a acoperi gaurile din buget, iar amanarea masurilor de reducere a cheltuielilor publice nu va face decat sa creasca impactul pe care acestea il vor avea atunci cand, in cele din urma, vor fi implementate. Un lucru e sigur, lucrurile nu se vor imbunatati de la sine, asa cum am putut constata cu ocazia ultimului acord al Romaniei cu Fondul Monetar International.
In privinta evolutiei economiei romanesti asteptarile nu au cum sa fie unele prea mari pentru anul in curs, insa asta nu inseamna neaparat ca actiunile listate nu ar putea avea un an bun. Asa cum am spus si in editorialul din luna decembrie, analiza riguroasa a fundamentelor fiecarui emitent in parte poate face diferenta intre o performanta modesta si una foarte buna, chiar si in perioade in care lucrurile nu merg foarte bine la nivelul pietei in ansamblul sau. In contextul actual e cu atat mai important sa fie avute in vedere efectele modificarilor fiscale pentru emitenti, acestea urmand sa fie unele disproportionate in anumite domenii. Exista, desigur, si varianta ca Donald Trump sa ne faca si noua un bine fie intermediind o incetare a focului in Ucraina, fie prin intermediul politicilor economice expansioniste, iar efectele sa se transmita si pe piata de capital de la Bucuresti. Insa intr-o asemenea situatie castigul ar fi unul pe termen scurt, fundamentele economice ajungand mai devreme sau mai tarziu sa traga preturile actiunilor in directia corecta.
Autor: Marius Pandele