Intre tarile din fostul bloc comunist, care au fost fortate sa exerseze trecerea rapida de la comunism la capitalism, Romania are cu siguranta un loc special. Suntem, in clasica maniera nationala, campioni la crearea formelor fara fond, a conceptelor fara aplicativitate practica.
Unul dintre subiectele “sensibile” ale acestei perioade de tranzitie a fost fara indoiala termenul “privat”. Beneficiari ai unui stat, care detinea totul in calitate de unic propietar, a trebuit - copiind, adaptand sau inventand modele - sa transferam bunul comun in propietatea privata a fiecarui individ.
Ar merita studiat mult mai bine acest proces in Romania, nu doar din punct de vedere economic ci si social, si cultural. Am avut o extraordinara cultura a formei fara fond, al paravanelor legale pentru rezultate mai putin legale, a unei impartiri “corecte” cu rezultate profund inegale. Prea des si prea de multe ori am declarat dorinta de a dezvolta mediul, capitalul, economia privata - in spatele unor dorinte de acumulare bruta a capitalului - si nu am actionat pragmatic in acest sens, pentru a nu demonetiza acest concept. Am trait in tot acest an un fenomen “al luatului cu japca” ambalat in diverse programe de transfer din domeniul public in cel privat.
O situatie aparte o gasim in cazul societatilor comerciale unde statul roman era sau este actionar unic sau dupa caz majoritar. in cazul acestor companii am asistat la procese de privatizare cel putin indoielnice daca nu ilare. Am avut MEBO, PAS, marea privatizare prin cupoane nenominale sau nominale. Am avut FPS si FPP (actualele SIF). Am avut de toate, mai putin rezultate. Rezultatele ar fi trebuit masurate in dezvoltarea pietei de capital si in succesul miilor de companii privatizate. Sau mai bine spus in numarul de companii create in perioada comunista si care si-au pastrat locul pe piata libera in postura de entitati importante sau in dimensiunea si modul de functionare ale pietei de capital locale.
Mai nou am mai gasit ceva original - managementul privat al companiilor de stat. In buna maniera a ultimilor ani am revenit la panaceu economic postrevolutionar - numim ceva privat si sigur va merge mai bine. Un maneger privat intr-un mecanism economic controlat eminamente de catre stat imi pare o idee cel putin originala. Ca orice societate comerciala si cele de stat au un actionariat, un consiliul de administratie si o echipa manageriala. Actionariatul decide directia principala pe care doreste sa evolueze compania, consiliul de administratie ia masurile pentru a se asigura ca aceasta strategie este implementata iar managementul pune in aplicare toate aceste decizii.
In aceste conditii managerul privat, la fel ca cel de stat, nu poate influenta decisiv mersul societatii fara un sprijin, fara a rezona pe aceeasi frecventa cu actionarii sau consiliul de administratie. Orice idee plina de valoare are managerul nu o poate implementa pur si simplu, daca statul roman nu o agreaza. Doar in 2011 am avut atatea exemple in care fie statul nu s-a prezentat in AGA, fie a votat contra propriilor propuneri, etc incat ideea managerul privat nu o putem cataloga decat un nou episod al formei fara fond. O idee frumos ambalata, anuntata intr-o severa criza economica insa predictibil cu un impact minor asupra economiei romanesti.
Desigur ar trebui sa salutam dorinta de schimbare a statului roman in ceea ce priveste modul in care isi administreaza participatiile din economie, insa aceasta dorinta, daca este cu adevarat puternica, nu are decat o modalitate de a se materializa. si anume introducerea unei compenente private cat mai semnificative in actionariatul companiei. Doar asa beneficiile legate de ideea de privat (eficientizare, corectitudine, transparenta, etc) au sanse sa se impuna in termeni reali in administrarea unor companii de stat. Cu alte cuvinte o companie cu mii de actionari privati va avea o presiune uriasa spre a se schimba, presiune care ar deschide poarta catre un management privat functional. Din pacate amanarea listarii acestor companii a devenit un fapt banal (cel mai recent exemplu - Hidroelectrica) lucru care nu poate decat sa confirme un scepticism pe care as dori cu ardoare sa il numesc, in viitor, exagerat.
Alin Brendea
Dir. Operatiuni Prime Transaction
Acest articol a aparut si in Capital.ro.
Autor: Alin Brendea