Tocmai a cazut al cinsprezecelea guvern postdecembrist. Acum ne pregatim pentru al saisprezecelea. Ca in orice situatie de acest gen, primim un nou program de guvernare.
Programul de guvernare este o lectura tonica. Musteste de optimism. Ne ofera oportunitatea de a ne imagina lucruri la care nu mai speram de ceva vreme. De exemplu autostrazile. Ne putem (re)imagina o tara ca afara, cu infrastructura dezvoltata, cu timpi de deplasare minimali...Si exemplele abunda, pe masura ce intorci pagina dupa pagina, fie ca vorbim despre economie, educatie, sanatate sau pensii.
Pe piata de capital orice program de guvernare promite listari. Ca atare, avem din nou promisa listarea Hidroelectrica si Aeroporturi Bucuresti, in calitate de obiectiv al principalelor directii de politici economice si bugetare ale viitorul guvern. Pare ca fiecare guvern considera, cel putin la nivel formal, ca sprijinul pentru piata de capital autohtona ar fi una dintre prioritati.
Acest gen de abordare produce sperante de dezvoltare pentru sectorul pietei de capital, sperante care cu obstinenta sunt infirmate. Valoarea medie tranzactionata la Bursa de Valori Bucuresti este la nivelul celei din 2006, numarul de investitori activi a scazut cu circa 40% in 8 ani. Numarul de emitenti listati sau numarul de intermediari este in scadere semnificativa. Este o piata care nu isi gaseste inca locul in economia romaneasca. Teoretic, un instrument principal pentru finantarea economiei romanesti, in special a celei private si a ideilor curajoase de business. In realitate, un loc unde actiunile rezultate in urma unor proiecte legislative, cum ar fi privatizarea companiilor de stat din anii 90 (PPM) sau cele cateva listari ulterioare ale companiilor de stat se acumuleaza spre zona investitorilor institutionali creati tot prin diverse diverse proiecte legislative (SIF-uri, FP, fonduri de pensii obligatiorii).
Nu masuri punctuale reprezinta solutia unei piete functionale ci ajustarea mediului in care piata bursiera se dezvolta. Din acest punct de vedere, un program de guvernare care ar aborda in termeni realisti sectorul bursier ar trebui sa atinga cel putin patru puncte esentiale.
1.Tranzactionarea a 20% din emisiunile de titluri de stat pe piata bursiera interna. Daca statul continua sa accepte ca unica piata de imprumut piata bancara, piata bursiera mentine un handicap sever in fata potentialilor investitori. Piata bursiera ar putea crea contactul liber si direct intre posesorii de capital (fie ei persoane fizice sau juridice) si statul in calitatea sa de cel mai mare si mai darnic imprumutat. Fara intermediari, fara lipsa de transparenta. Vanzarea periodica a titlurilor de stat pe bursa ar stimula investitorii si ar constitui un etalon al nivelul real la care statul s-ar putea imprumuta;
2.Incurajarea detinerii unui cont de investitii ca alternativa de economisire pe termen lung. Lipsa culturii financiare in Romania este o constanta a sondajelor realizate de institutiile de specialitate internationale. Pe de alta parte dependenta reala, dar si culturala, fata de pensia de stat este una foarte mare in Romania. Un cont de investitii, incurajat fiscal de catre stat, ar fi solutia pentru ca mai multi romani sa se implice in piata de capital in calitate de investitori si sa isi asigure, prin propria activitate, securitatea financiara. SUA sau Marea Britanie, de exemplu, fac, de zeci de ani, lucrul acesta si il fac cu succes. Fara o patura foarte larga a investitorilor de retail orice plan sau strategie in domeniu nu are sanse sa fie un demers cu impact;
3.Sprijinirea emitentilor listati. Transparenta este un act deseori mimat in societatea romaneasca. Emitentii listati isi asuma exercitiul transparentei de o maniera completa. Mii de investitori au acces la multe tipuri de informatii. In astfel de societati gradul de conformare legislativa si de guvernanta corporativa tinde spre maxim. Devin vectori de crestere economica, de corectitudine fiscala si repere pentru sectoarele lor de activitate. Statul este unul dintre principali beneficiari al acestor comportamente si ar putea facilita fiscal (si nu numai) drumul emitentilor spre cota Bursei.
4.Design legislativ adecvat. In acest moment traim, pe piata bursiera, paradoxul aplicarii unui cadru legislativ croit dupa calapodul industriilor financiare puternic dezvoltate din UE pe o piata care, oricum am incerca sa o privim, este departe de standardul de dezvoltare vest-european. Desi exista statuat un principiu al proportionalitatii la nivelul UE, acesta nu este aplicat in cazul Romaniei. Rezulta o piata bursiera suprareglementata, unde excesul de reglementare ajunge sa incadreasca accesul clientilor mici la piata. Costurile imense de reglementare, inutile in foarte multe situatii, reprezinta o piatra de moara pe care, se pare, doar nivelul politic isi poate asuma sa o indeparteze.
Un guvern ar trebui sa faciliteze dezvoltarea unor sectoare economice prin masuri care sa tinteasca mediul in care acele sectoare evolueaza. Masuri cum sunt cele propuse mai sus ar contribui la un astfel de cadru, prin care sa fie activat un motor de crestere economica care nu a fost niciodata folosit la potentialul sau real in Romania.
Autor: Alin Brendea