Statul roman isi asuma in fata FMI, a Comisiei Europene si a Bancii Mondiale un program prin care sa-si fractioneze detinerile la campaniile strategice, in schimbul credibilitatii noastre si a accesului la capitaluri straine. In actuala severa criza de incredere, compromisul este cel putin necesar. Pornind de la premisa de acceptare a acestor nevoi este un paradox ca reusim totusi pe data de 28 septembrie sa ajungem la cea de a sasea reviziuire a acordului dintre Romania si Fondul Monetar International.
In conformitate cu cele agreate de cele doua parti, statul roman, in calitate de actionar, ar urma sa isi vanda intre 10 si 20 de procente din detinerile pe care le are la companiile din portofoliu. Companiile vizate sunt preponderent din zona domeniului energetic: Transgaz - 15%, Romgaz - 15% (prin IPO), Hidroelectrica - 10% (prin IPO), Nuclearelectrica - 10% (prin IPO), Electrica Serv, Electrica Furnizaresi lista mai poate continua. Pe langa societatile cu profil energetic, Romania intentioneaza sa isi reduca detinerile si la companiile din subordinea Ministerului Transporturilor: Tarom - 20% (prin IPO) si privatizarea integrala a CFR Marfa. Tot la capitolul vanzari intra si Posta Romana.
Termenul de privatizare initial a fost depasit pentru toate companiile ce se afla in situatia convenita de a-si modifica structura actionariatului. In momentul de fata, Transgaz se afla probabil cel mai aproape de a raspunde afirmativ cerintelor FMI. Fiind listata la Bursa de la inceputul anului 2008 cand statul a facut o oferta publica initiala prin majorarea capitalului social cu 10%, vanzarea unui pachet suplimentar este un proces ce nu ar trebui sa fie la fel de anevoios. Dar suntem in plin proces de privatizare la o alta companie listata la Bursa: Oltchim. Statul a ales pentru combinatul din Ramnicul Valcea varianta neutilizarii pietei de capital, iar “succesul” nu a intarziat sa apara, discutand-se acum reluarea procesului.
Numeroasele amanari de pana in prezent fac aproape imposibila predictia unor termene pentru aceste privatizari.
Renuntarea la o parte din detineri poate aduce statului sume de ordinul sutelor de milioane de euro, insa acestea ar trebui sa fie doar o mica parte din castigul pe care statul roman trebuie sa si-l propuna. Cu bunele si cu relele privatizarii Petrom, am vazut cum o companie ce aducea pierderi a reusit sa produca plus-valoarea. Faptul ca Petrom a devenit un venit pentru stat si nu mai este un cost asa cum era inainte de privatizare, anuleaza mare parte din discutiile tendentioase de la acea vreme si din efectele negative ale canalizarii unei semnificative parti din profit catre meleaguri straine.
Bursa va castiga din aceste listari, dar ar trebui ca nu acesta sa fie scopul in sine. Listarea la bursa trebuie privita ca un mijloc de eficientizare economica pentru companiile ce fac obiectul discutiei. Piata de capital are nevoie de o ancora de salvare dar pentru a functiona sanatos este necesar un mediu in care transparenta sa reprezinte o virtute si nu un impediment. Alaturi de avantajele ce revin unei companii deschise, Bursa ar trebui sa aduca si un capital de imagine societatilor listate, capital ce in mod normal trebuie sa-si gaseasca avantaje economice. Ca atare, companiile ce se afla pe lista privatizarilor, pot beneficia de pe urma listarii si a prezentei lor pe piata de capital.
Avand la dispozitie o lista lunga de companii cu probleme personalizate, succesul si insuccesul probabil ca va alterna. Starea de insolventa in care se afla Hidroelectrica cred ca isi va pune amprenta la momentul privatizarii existand si ipoteza unui castig din aceasta insolventa prin prisma unui castig la nivelul increderii.
Lungul sir al amanarilor si al tergiversarilor este un catalizator pentru erodarea optimismului privind prezenta companiilor valoaroase pe piata de capital. Puterea de a ramane increzatori ca Bursa poate juca un rol pozitiv in economie trebuie conservata. Daca tot suntem hotarati sa invatam si sa aplicam experientele de succes din afara tarii, de ce nu am alege modelul polonez drept un mentor…?
Simion Tihon
Broker
5 octombrie 2012
Autor: Simion Tihon