Suntem intr-un punct lipsit parca de o sustinere fundamentala. Deciziile sunt motivate de emotiile pe care le au investitorii vis-à-vis de modelele economice propuse si care par sa nu aduca solutii concrete in adoptarea unui nou model capabil sa genereze valoare. Incertitudinea iar mai apoi pesimismul detinatorilor de valori conduce catre o reactie ce subevalueaza puternic activele.
Pe o piata in care predomina teama, reactiile piramidale taxeaza ineficienta masurilor luate din 2008 si pana in prezent si care, pana in momentul de fata, nu dovedesc o eficienta capabila de a produce o crestere economica sustinuta. Pe de alta parte, actualul moment vine oarecum sa exagereze informatiile ce anunta incetinirea cresterii economice. Abordarea ce tinde sa devina obsesiva a subiectului privind intrarea intr-o noua recesiune stimuleaza senzatiile de panica si nu cred ca aduce beneficii decat acelora care apreciaza rational actualul context.
Pietele financiare sunt afecate semnificativ de expunerea pe care marile puteri o au in tari in care datoriile suverane sunt deocamdata la valori ce determina cresterea riscului iar alaturi de reducerea ratingului de credit al SUA au creat in luna august grafice verticale, grafice in care se pot citi valori ce in mod normal reprezinta oportunitati de castig. Chiar daca preturile activelor financiare au scazut mult, deocamdata nu cred ca a fost gasit acel punct de echlibru care sa lanseze o ascensiune de lunga durata.
In astfel de perioade agitate, de obicei sunt trei momente: primul in care pietele sufera o corectie importanta, al doilea in care apar reveniri tehnice ale pietei iar al treilea moment este cel in care scaderile testeaza minimele recente si isi gasesc un echilibru ceva mai jos decat acestea. In mod normal aici ar trebui gasita acea putere de concetrare care sa anuleze efectul emotional si care sa confirme finalul unui ciclu si startul unui nou.
Este dificil de a stabili cu exactitate cand pietele au fost suficent de mult corectate insa cu o atitudine constructiva si cu un management adaptat situatiei din prezent, vor exista si investitori afectati pozitiv. O gestiune care presupune reducerea riscului si totusi accesarea acelor oportunitati produse de viteza de reactie emotionala ar fi cea in care un portofoliu este alcatuit in mod egal din active financiare si cash insa bineinteles adaptabila la apetitul pentru risc.
Existenta unor active de refugiu, asa cum este aurul ori francul elvetian, a adus o apreciere puternica a acestora si a pastrat interesul pentru pietele financiare insa solutia nu cred ca vine din fuga spre astfel de active. In continuare trebuie gasita o solutie care sa produca crestere economica si care sa atraga interesul celor ce pot potenta companiile subevaluate. Cred ca este iminent acel moment cand se va acorda incredere unui model economic capabil sa rezolve actualele temeri …
Simion Tihon
Broker
20 august 2011
Autor: Simion Tihon