Rapoarte de analiza / informative

Jumatatea lunii februarie a promovat, in agenda presedintelui Donald Trump, intr-un mod oarecum brutal, ca prioritate a discursului public, chestiunea ucraineana. Una din promisiunile acestuia din campania electorala viza rezolvarea rapida a razboiului din Ucraina, iar procesul pare acum ca incepe sa se desfasoare.

Celebra de pe acum convorbire telefonica cu presedintele Rusiei, facuta fara o consultare prelabila cu aliatii din NATO, indica, daca cineva mai avea dubii, ca noua abordarea a politicii americane este una impregnata de pragmatism. Destul de clar SUA isi doreste sa stabileasca directiile acordului de pace in principal in concordonta cu interesul american, iar rolul Uniunii Europene ar fi, in viziunea sa, sa se ocupe de gestionarea situatiei din teren prin aplicarea prevederilor unui viitor acord.

 

In plus i se cere sa acorde garantii de securitate care impreuna cu cele americane sa fie suficiente pentru ca Ucraina sa accepte incheierea unui acord de pace. 

In plan indepartat, suprinzator pentru cei care mai cred in ideologie politica  pura, a aparut un puternic substrat economic in cadrul acestor negociere. Separarea SUA de Europa in abordarea modului in care negocierile de pace ar trebui sa se desfasoare, a venit la pachet cu un interes exprimat fatis pentru resursele minerale pe care Ucraina le detine.