Societatea capitalista isi trage numele de la capital – ingredientul economic in jurul caruia graviteaza celelalte variabile economice. Capitalul este cel care declanseaza un proces economic -prin investitie, dar si cel care se regaseste in finalitatea acestuia. Teoria economica traditionala capitalista ofera intaietate acestui factor de productie, in timp ce politicile financiare erau construite pentru a-l proteja. Existenta unui randament real pozitiv pentru capital era asigurat de combinatia dobanda bancara versus control strict al inflatiei.
In prezent aceasta paradigma este in plina schimbare. Randamentele real pozitive ale capitalului sunt tot mai greu de obtinut si tot mai rar intalnite. Ceea ce s-a intamplat in ultimii ani in pietele monetare este mai mult decat sugestiv. Mentinerea unor dobanzi negative pe piata titlurilor de stat emise de economiile dezvoltate, versus un fenomen inflationist, predictibil, in crestere sustinuta este o realitate sugestiva in acest sens. De exemplu in ultimul an titlurile de stat germane emise pe 10 ani (referinta principal pentru piata monetara europeana) s-au tranzactionat la dobanzi negative, in timp ce rata inflatiei a depasit 4% la finalul lunii octombrie anul curent. Cu alte cuvinte cine a detinut bonduri germane in ultimul an a cunoscut o depreciare a capitalul, in termeni reali, cu peste 4%.
Aceasta situatie o regasim, in prezent, peste tot pe mapamond, in marea majoritate a economiilor dezvoltate sau emergente. In Romania, de exemplu, la finalul lunii octombrie inflatia s-a apropiat de 8%. Ce active au produs un randament brut de 8% sau mai mult in ultimul an? Piata monetara si cea a depozitelor bancare este evident departe de acest nivel. Si piata imobiliara, unde randamentele tind sa depaseasca tot mai greu nivelul de 7% vireaza spre zona real-negativa. Doar bursa locala a realizat randamente superioare, in mod net, inflatiei in ultimul an.
Insa bursa este o piata unde asumarea de riscuri investitionale este obligatorie. Nu trebuie sa uitam ca trendul de crestere, incurajat de subperformarea celorlalte piete investitionale, este unul, intotdeauna, fragil: oricand pot aparea corectii. Chiar finalul acestei saptamani ne-a reamintit aceasta realitate. O noua varianta a virsului COVID-19 a reintrodus, peste noapte, incertitudinea pe piete. Iar scaderile nu au intarziat sa apara.
Ultimii ani au adus o schimbare majora in politicile economice promovate de autoritatile monetare si de cele guvernamentale. Politica banilor ieftini si mai ales extrem de disponibili a schimbat modul in care capitalul este valorizat in economie. Raritatea, raportat la nevoile economiilor, ii asigurau o buna renumerare. Cvasi-disponibilitatea lui, din prezent, ii asigura randamente real-negative…
Cu alte cuvinte vechea zicala: risti si castigi, s-a transformat in noua zicala: risti sa nu pierzi. Vremea castigului mic dar sigur pare sa fi apus. Daca doresti conservarea, in termeni reali, a capitalul detinut trebuie sa risti. In toate exista un cost. Masurile economice prin care au fost evitate crize economice au acum un cost pe piata capitalurilor.
Autor: Alin Brendea