Editoriale

Evolutia umana a facut ca mediul in care au loc interactiunile sociale sa se schimbe si sa capete caracteristici care in trecut nu ar fi putut fi anticipate, insa esenta a ramas aceeasi. Fie ca vorbim de Agora antica, de Poiana lui Iocan din Morometii, de site-urile de chat din anii 90-2000 sau, mai recent, de aplicatiile de social media, lucrurile se reduc in final la niste oameni care isi satisfac nevoia primara de a interactiona cu alti oameni, iar suma acestor interactiuni formeaza in final societatea in care cu totii traim. In mod paradoxal, desi interactiunile dintre oameni sunt mult mai impersonale decat in trecut, fiind concretizate mai des in discutii telefonice si mesaje pe telefon decat in intalniri fata in fata, ele sunt mult mai frecvente, iar societatea per total e mult mai efervescenta. Astfel, relevanta unor discutii din spatiul virtual din prezent e mult mai mare decat era in trecut o dezbatere intre Moromete si Cocosila, furnizand o imagine mai fidela a societatii, nu doar a unor indivizi separati.

Din multimea de influenceri mai mici si mai mari, animalute simpatice si citate mai mult sau mai putin profunde gasite pe una dintre aceste retele sociale, mi-au sarit in ochi recent postarile unei tinere care detine un studio de videochat, iar dupa multitudinea de filmulete cu masini de lux postate pare ca are un succes destul de mare in business. Dar mai mult decat postarile ei mi-au sarit in ochi comentariile celorlalti utilizatori, in majoritate negative, fiecare cu argumentele sale: unii se indoiesc de veridicitatea filmuletelor si cred ca masinile scumpe sunt inchiriate, desi numerele de inmatriculare sunt personalizate si indica apartenenta la businessul celei care le posteaza, altii o trimit sa faca sarmale, altii ii amintesc ca nu e bine sa te dai mare cu bogatia ta sau ca banii nu aduc fericirea, altii ii prezic un viitor sumbru daca va continua sa cheltuiasca banii pe lucruri scumpe si, desigur, cei mai multi ii reproseaza sursa banilor din care au fost achizitionate acele bunuri.

Despre dubiile legate de proprietatea asupra autoturismelor sau trimiterea femeilor la cratita in anul 2024 nu mai e nimic de comentat, insa celelalte argumente ale contestatarilor acestei tinere sunt foarte interesante, pentru ca ele scot la lumina cateva elemente care compun mentalitatea unei mari parti a populatiei, majoritara in momentul de fata in Romania.

Primul dintre ele este, probabil, cel mai important. In Romania e rusine sa fii bogat, iar etalarea bogatiei este perceputa ca o ofensa adusa celor pe care soarta (pentru ca da, saracia e din vina sortii, niciodata din vina celor care o resimt) i-a adus intr-o situatie mai proasta. O parte a acestei perceptii vine si de la faptul ca, dupa caderea comunismului, s-au facut multe averi prin furt pe fata, fara ca acel furt sa fie pedepsit vreodata, chiar si in momentul de fata fiind destui cei care castiga sume uriase fie din primirea de mita, fie din acordarea de mita pentru beneficii din care isi multiplica ulterior banii "investiti”. Dar cea mai mare parte vine din mentalitatea seculara a poporului roman (si nu numai a lui, mai exista si altii in jur).

La o cautare pe internet, am gasit pe un site o colectie de proverbe si zicatori romanesti (nu am verificat provenienta, asa ca e posibil sa se fi strecurat si din alte surse printre ele) despre bogatie, printre care: "Bogat este acela care nu e dator”, "Multumirea il face pe sarac bogat, nemultumirea il face pe bogat sarac”, "Decat prost si bogat mai bine sarac si curat”, "Omul bun cu spor si suflet este mai pretios decat cel bogat si rau la inima”, "Cel bogat doarme si noaptea cu banii-n pat”, "E usor a fi bogat, dar greu a fi fericit”, "Averea te-ademeneste, da' pa urma te scarbeste”, "Cine-i sanatos e destul de bogat”, "Averea cea mai de pret a omului: bunatatea si omenia”, "Sarac e cine munceste si bogat cine jupuieste”, "Bogatii stau la masa numai cu lingusitorii”, "Bogatiile trec, dar faptele bune raman”, "La cel bogat si dracul cara, iar la cel sarac nici boii nu ara”, "Celui bogat si dracul ii leagana copiii”, "Mai bine sarac si curat, decat bogat si patat”, "La cel bogat merge si dracul cu colaci”, "Lacom la bogatie si sarac la minte”, "Averea bogatului mananca bucatica saracului”. Intamplator, la miscarea mouse-ului pe respectivul site se plimba dupa cursor si o bulina mare cu numele unui site de pariuri.

Asadar, nici predecesorii nostri nu aveau neaparat un respect mai mare fata de acumularea de bani decat au comentatorii de pe retelele de socializare din prezent. Este o mentalitate care s-a transmis de la o generatie la alta si, din pacate, a contribuit la dezvoltarea unor obiceiuri care ne afecteaza si astazi ca popor. Stigmatizarea bogatiei nu-i descurajeaza neaparat pe cei care au spirit antreprenorial si chef de munca, dar ii incurajeaza pe cei care prefera lenea, consumul de alcool sau jocurile de noroc, oferindu-le o scuza cu care sa se minta pe ei insisi. Am mai scris despre acest lucru (https://www.primet.ro/Specula-noastra-cea-de-toate-zilele-editorial-6894), iar in doi ani si jumatate nu avea cum sa se schimbe prea mult.

Despre cheltuirea banilor pe lucruri scumpe probabil ca am putea gasi de asemenea niste proverbe conturate in timp in "intelepciunea” populara, dar aici putem sa ne uitam mai degraba spre oamenii cei mai modesti ai zilelor noastre: politicienii. Unul dintre ei a fost surprins de mass-media ascunzandu-si ceasul scump de la mana pe scena unui eveniment, altul mergea la volanul unei masini ieftine, dar cu coloana oficiala in spate, iar cei mai multi dintre ei ajung la intalnirile cu cetatenii obisnuiti imbracati in haine cat mai ieftine si ponosite, pentru a da de inteles ca sunt "din popor”. Aceste situatii nu apar pentru ca nu le-ar placea sa-si etaleze achizitiile vestimentare, automobilistice sau de fashion, ci pentru ca publicul tinta si-ar face o parere proasta si, posibil, nu i-ar mai vota. In realitate, pe ce cheltuiesti banii e irelevant, mai important e ce procent au cheltuielile din veniturile pe care le obtii. Pentru politicienii de mai sus, obiectele pe care prefera sa le ascunda de ochii multimii au cel mai probabil o pondere mica in venituri sau in averea totala, asa ca nu ar exista motive sa fie acuzati ca sunt nechibzuiti, dar in mentalul colectiv conteaza mai putin cati bani ai, daca ii cheltuiesti pe "prostii”.

Ultimul dintre argumentele despre care vorbeam mai sus e si cel mai stupid. Cu toate acestea, el ar putea sta la baza unei dezbateri ample intr-o societate in care s-au strans 3.531.732 de voturi la referendumul din 2018 privind asa-zisa "familie traditionala”. O expresie celebra ramasa din antichitate spune ca "banii nu au miros”, ea fiind rostita de imparatul Vespasian ca raspuns la criticile legate de taxarea toaletelor publice.  Cu alte cuvinte, banii arata la fel si pot fi folositi in acelasi mod, indiferent de sursa lor. Atata timp cat acei bani nu sunt furati, diferentierea oamenilor in functie de felul in care isi castiga existenta nu are cum sa aduca nimic bun societatii, ci dimpotriva.

Cu ani in urma, o ruda mai indepartata avea un dispret profund pentru un alt membru al familiei care, in timpul liber, era gropar la cimitirul din satul in care locuiau pentru a castiga niste bani in plus, considerand ca respectivul isi face de ras familia in acest fel. Nu e singura ocupatie care atrage, dupa caz, mila, oprobriul sau chiar furia unei parti a societatii. In multe situatii am ajuns sa importam forta de munca pentru a acoperi niste necesitati reale ale economiei, pentru ca localnicii nu sunt dispusi sa se expuna riscului de a avea o imagine negativa in ochii celor din jur. In cazul de la care am pornit editorialul exista, desigur, puternice influente de natura religioasa, care nu ar trebui sa mai aiba o forta reala intr-o tara laica, dar care totusi in Romania cantaresc destul de greu.

Pentru a scoate in evidenta cat de proasta este mentalitatea din Romania ne putem uita peste ocean, in Statele Unite, acolo unde lucrurile stau exact invers. Americanii merg mai degraba pe principiul enuntat de Vespasian cu aproape doua milenii in urma si incearca sa faca bani din orice. De acolo au venit aproape toate ideile care au ajuns in cele din urma sa se impamanteneasca in majoritatea tarilor lumii in ultimele decenii: internet, retele sociale, telefoane inteligente, ride sharing, servicii de streaming si multe altele. Tot de acolo a venit si ideea videochatului, care a imbogatit-o in cele din urma si pe tanara din povestea de mai sus, si care e doar o mica parte dintr-o industrie uriasa care are nucleul, desigur, tot in America. Cu zeci de ani in urma, tot acolo si-a inceput afacerea si Hugh Hefner, care a ramas in memoria colectiva ca un afacerist de succes, fara sa fie stigmatizat pentru reteta sa de business. Nu la nivelul societatii in ansamblul sau, cel putin.

Are vreo legatura toata aceasta poveste cu piata de capital? Da, pentru ca mentalitatea gaunoasa a romanilor cand vine vorba de a castiga bani se rasfrange si asupra acestui domeniu. Nu te va stigmatiza nimeni pentru ca ai castigat bani la bursa asa cum ar face-o daca ti-ai dat hainele jos pentru ei, dar nici nu sunt suficient de multi cei care sa considere ca acei bani sunt rezultatul unei munci reale. Pe cale de consecinta, baza de investitori este mult sub potentialul pe care l-ar avea daca luam in calcul dimensiunea economiei. Oricum, dimensiunea economiei e la randul sau departe de potential din acelasi motiv. Initiativa privata e descurajata prin toate mijloacele, luata in deradere atunci cand o afacere e la inceput, apoi demonizata daca ajunge sa aiba succes. Daca renunti la a fi salariat si incerci sa-ti construiesti o afacere sau o activitate independenta primesti invariabil din partea altor membri ai familiei sfaturi condescendente cum ca ar fi mai bine sa-ti vezi de treaba si sa revii la "lucruri serioase”.

In incheiere voi cita o alta expresie pe care am gasit-o pe site-ul despre care vorbeam mai sus, de data aceasta in directia opusa: "Decat sarac si flamand mai bine satul si bogat”. As converti aceasta expresie intr-una mai potrivita pentru editorialul de fata: " Decat roman, mai bine american”. Decat sa fii sub influenta unei mentalitati dominate de cei care prefera statul degeaba, mai bine sa fii sub influenta unei mentalitati opuse. Sau, preluand o expresie chiar de la sursa de inspiratie a editorialului: "Mai intai imi doresc sa fac bani multi, apoi sa le spun oamenilor ca banii nu conteaza”.