Editoriale

21 aprilie 2020 poate fi considerata ziua in care imposibilul a devenit posibil. S-a mai auzit de case de un dolar, iar in Romania chiar si de privatizari pe un dolar, dar nu se auzise pana atunci ca vreun lucru sa aiba pret negativ. Petrolul a spart barierele din acest punct de vedere,  iar situatia parea una care va avea efecte pe termen lung. Marilor exportatori de petrol li se numarau lunile ramase pana la faliment, iar in unele cazuri pana la rasturnarea de la putere a liderilor autoritari.

La aproape un an si jumatate de la acel moment, situatia este fix la 180 de grade. Stirea momentului este "energy crunch”-ul care se manifesta la nivel mondial, cresterea preturilor si, mai nou, lupta pentru resurse. Deja e greu de spus cum s-a ajuns in acest punct, pentru ca au ajuns sa se suprapuna atat de multi factori incat nu se mai poate estima in mod realist cat de mare e influenta fiecaruia.

In primul rand, cererea de energie a crescut abrupt atat dinspre consumatorii individuali, cat si dinspre cei industriali, iar acest lucru a avut loc pentru toate tipurile de energie. Am mai explicat intr-un editorial anterior (https://www.primet.ro/In-sfarsit-un-domeniu-in-care-Romania-e-cu-30-de-ani-inaintea-SUA-editorial-6875) ca nu avem de a face doar cu o revenire a productiei la nivelul dinainte de inceputul pandemiei COVID, ci si de o productie suplimentara necesara pentru refacerea stocurilor, ceea ce pune o presiune suplimentara pe cererea de materii prime si energie.

Ca si cum cresterea cererii nu era de ajuns, nici oferta nu se ridica la nivelul asteptarilor, din mai multe motive. Unul dintre ele este ca renuntarea treptata la combustibilii fosili folositi pe scara larga pana nu demult, necesara pentru combaterea schimbarilor climatice, a redus flexibilitatea necesara in astfel de momente. Carbunii sunt deja de domeniul trecutului in majoritatea tarilor mari exceptand China, iar gazele naturale au inceput deja sa fie inlocuite in productia de energie electrica, in asteptarea unor limitari si mai dure privind emisiile in viitor. In mod paradoxal, in aceasta situatie predictibilitatea oferita de planurile anti-poluare facute pe zeci de ani a sfarsit prin a avea un efect negativ. Toti producatorii au incercat sa se alinieze cat mai devreme la regulile despre care se stie ca vor intra in vigoare, asa ca nimeni nu mai investeste in ceva ce in mod cert va iesi de pe piata.

In acest moment, chiar daca Uniunea Europeana, cel mai activ actor in lupta anti-poluare la nivel mondial, ar dori sa reintroduca pentru o perioada carbunii in circuitul productiei de energie, nu ar avea unde sa mai gaseasca nici materie prima, nici centrale care sa o prelucreze. Petrolul si gazele au inceput la randul lor sa fie marginalizate in productia de energie electrica, investitiile in capacitati noi de productie mergand de regula catre energie din surse regenerabile. Germania a mers chiar cu un pas mai departe, renuntand si la productia de energie nucleara, nu din cauza poluarii, ci din cauza riscurilor asociate. Sunt voci care vorbesc despre o "razbunare a vechii economii”, trasa pe dreapta inainte de vreme, insa nu trebuie sa uitam ca renuntarea la combustibilii fosili doar a amplificat problema, nu a fost factorul care sa o declanseze.

Pe langa lipsa investitiilor in productia de energie din surse clasice, in acest an s-au mai adaugat si probleme cu productia din surse regenerabile, cum ar fi scaderea nivelului apei in rezervoarele hidrocentralelor din Norvegia, care exporta energie in mai multe tari, printre care Marea Britanie si Germania.

Mai mult, scaderea productiei de gaze in 2020 si iarna mai grea decat estimarile au facut ca rezervele de gaze inmagazinate de Rusia si alte tari producatoare (inclusiv Romania) sa scada considerabil, ducand acum la dificultati in acoperirea cererii.

Nevoia de a apela la cantitati mai mari de combustibili traditionali a dus si la cresterea foarte mare a costurilor cu certificatele de emisii pe care trebuie sa le cumpere producatorii, inca un element care sa traga preturile energiei in sus.

Majoritatea problemelor de mai sus nu exista doar in Europa, ci pe toata planeta. Cererea de energie creste peste tot din aceleasi motive, iar productia are in mare parte aceleasi impedimente. Pentru a face lucrurile si mai rele, China, unul dintre cei mai mari consumatori de energie din lume, are preturi fixe reglementate pentru consumatori, ceea ce ii incurajeaza pe acestia sa consume energie fara nicio retinere.

Pentru a pune bomboana pe coliva, pentru Romania tot acest context a coincis cu liberalizarea completa a pietei, petrecuta in mod haotic, chiar daca se stia despre ea de mult timp. Multi au dat vina in mod eronat (poate si populist) pe ea pentru cresterea preturilor, insa adevarul e ca abundenta de furnizori aparuti peste noapte si goana dupa cota de piata s-ar putea sa fi tinut mai degraba preturile jos la consumatori decat sa le amplifice cresterea.

Problema cea mai mare cu liberalizarea, atat pe piata de energie electrica, cat si pe cea de gaze, este ca mai devreme sau mai tarziu ne putem astepta sa ajungem la un moment City Insurance sau Astra, asa cum s-a intamplat pe piata RCA. Au avut loc deja falimente ale unor furnizori cu cifre de afaceri semnificative, insa ele au ocolit pana acum jucatorii mari care lucreaza cu consumatorii individuali. Pe masura ce populatia va deveni mai activa in cautarea unor oferte de pret avantajoase, riscul ca un eventual "City Energy” sa apara si sa acumuleze cota de piata creste. Iar colapsul unui furnizor mare poate avea efecte mai grave decat in asigurari, acolo unde pierderile se disipeaza catre un numar mare de pagubiti.

Aparent, toate aceste probleme care se manifesta la nivel mondial nu ar trebui sa ne afecteze tocmai pe noi, care avem o productie destul de mare de energie electrica, producem chiar si gaze naturale si petrol, si nici nu exportam prea mult din energia pe care o producem. Chiar si premierul a avut aceeasi dilema, nemultumit ca societatile de stat care produc energie ar vrea "sa-si umfle profiturile dintr-o situatie conjuncturala”. In ce situatie halucinanta am ajuns, sa vedem tocmai la companiile de stat, celula de baza a comunismului, niste chiaburi pusi pe facut profit...

Dinspre celula de baza a capitalismului, piata de capital, lucrurile se vad un pic diferit. In  primul rand, mai multe dintre motivele cresterilor de pret se regasesc si in Romania. Cererea a crescut si aici, pretul certifiicatelor de emisii este rezultatul tranzactiilor din toata Europa, nu doar din Romania, iar pentru productia din surse neregenerabile a trebuit sa importam o parte din materia prima la preturile internationale. De altfel a trebuit sa importam chiar si energie electrica, tot la preturile internationale, pentru ca nu mereu productia coincide cu consumul, iar diferentele trebuie acoperite.

In al doilea rand, chiar si presupunand ca am fi complet izolati, iar preturile nu ar fi deloc influentate de ce se intampla in exterior, nu inseamna ca ele ar trebui sa ramana pe loc. De unde stie prim-ministrul sau vreun alt politician ca pretul corect al energiei este de X sau Y lei/MWh si ca nu ar trebui sa fie de fapt mult mai mic sau mult mai mare? Asta nu se poate afla decat lasand libere cererea si oferta si asteptand ca ele sa se intersecteze.

Spre dezamagirea fanilor lui Hugo Chavez raspanditi prin toata clasa politica romaneasca, faptul ca avem companii de stat care produc energie electrica sau gaze nu ne va scapa de cresterea inevitabila a preturilor si de mentinerea lor la un nivel ridicat in viitor. Fiind membri UE, va trebui sa respectam si noi regulile referitoare la ponderea productiei de energie din surse regenerabile, iar acestea necesita investitii mari si in final duc la costuri mari pe MWh. Tot in calitate de membri UE, pentru energia produsa din surse clasice va trebui sa platim certificate de emisii al caror pret e acelasi in toata Uniunea.

Daca in privinta gazelor naturale am putea vedea cu timpul o scadere a consumului (daca nu cumva chiar vor inlocui lemnele de foc, asa cum suntem amagiti de mai multe decenii), cererea de energie electrica va continua sa creasca pe masura ce se va face trecerea de la autoturismele pe benzina si motorina la cele electrice. Chiar daca ne-am dori sa se produca in continuare doar pentru noi "TDI-uri”, producatorii auto vor face aceasta trecere, fie ca suntem sau nu de acord, asa ca va trebui sa cumparam ce e disponibil si sa consumam curent in loc de carburant.

Iar lovitura decisiva pentru cei care ne vad rupti de univers si traind doar din propriile resurse e ca de fapt nu avem resurse atat de mari. Excluzand gazele din Marea Neagra, despre care nu e clar daca vor fi exploatate vreodata, rezervele actuale dovedite acopera mai putin de 10 ani de consum, fiind nevoie de explorare continua pentru a fi improspatate inainte sa ramanem complet fara ele. Nici petrol nu avem in cantitati impresionante, iar carbunii sunt de domeniul trecutului, si oricum nu erau nici ei atat de multi. Avem cate un pic de fiecare, dar nimic suficient. Independenta energetica despre care vorbesc politicienii de la Ceausescu incoace nu va putea fi atinsa prin mijloace clasice, ci doar cu energie verde, singura pentru care resursele sunt infinite. Poate spre surprinderea unora dintre noi, independenta costa.

Revenind la povestea de la inceput, cea din aprilie 2020, e usor de observat ca lucrurile se pot intoarce complet invers intr-un interval relativ scurt. Asa cum anul trecut s-au aliniat toate planetele pentru a duce la un pret negativ al petrolului, acum par sa se fi aliniat pentru a creste preturile energiei electrice si gazelor (si al petrolului, dar nu la fel de mult). Pretul petrolului nu a ramas mult timp sub zero, pentru ca factorii care au determinat acea situatie nu aveau cum sa persiste. Nici factorii care influenteaza acum piata energiei nu au cum sa persiste la infinit, asa ca presiunea asupra preturilor se va reduce cu timpul, cel mai probabil in primavara anului viitor, posibil chiar si mai devreme.

Nu trebuie sa confundam, insa, "energy crunch”-ul de acum cu ce va urma pe piata energiei electrice in anii urmatori. Vorbesc doar de ea pentru ca gazele si energia electrica se vor decupla cu siguranta, nu au de ce sa mearga in aceeasi directie pe termen lung. Avand in vedere contextul, e de asteptat ca preturile sa creasca si sa se mentina sus cel putin cativa ani, putand reveni pe un trend descendent doar atunci cand echipamentele necesare in productia de energie verde se vor ieftini suficient de mult sau vor deveni mult mai eficiente decat in prezent.