Renuntarea la obiceiurile nesanatoase este in general dificila, iar efectele secundare te pot obliga sa te lasi pagubas. E si normal sa fie asa. Daca ar fi usor sa renunti la ele, toata lumea ar renunta si, in final, nici nu ar mai exista. Totusi, chiar daca pe termen scurt iti provoaca niste satisfactii, chiar daca renuntarea poate fi chinuitoare, e evident ca varianta cea mai buna este sa mergi mai departe fara ele.
Stim de la cei care au incercat sa se lase de fumat (cu mai mult sau mai putin succes) ca e un lucru dificil, cu efecte secundare diverse, de la probleme cu greutatea la stare de rau sau nervozitate. Fara sa mai punem la socoteala lipsa starii de satisfactie pe termen scurt pe care o aveau pana atunci dupa ce inhalau o doza de tutun. Desigur, cu totii cunosc lista lunga de boli provocate de fumat, insa e vorba de niste lucruri care se manifesta pe termen lung, iar in unele cazuri chiar deloc. Balanta inclina mai mereu in favoarea factorilor pe termen scurt, palpabili, certi.
La fel se intampla si cu politicile economice. Sunt multe obiceiuri nesanatoase, toata lumea stie ca exista si ca sunt nesanatoase, dar nimeni nu vrea sa renunte la ele, pentru ca pe termen scurt aduc un aparent confort. Doua dintre ele sunt in prim-plan in aceasta perioada, iar directiile catre care par sa se indrepte sunt radical diferite.
Primul dintre aceste obiceiuri nesanatoase e in prim-plan de ceva timp deja, am mai discutat despre el si probabil o vom mai face: pensiile de stat. In contextul economic si demografic actual, pensiile de stat nici nu pot fi comparate cu tigarile, pentru ca in cazul lor finalul tragic nu e un risc, e o certitudine. Mai vedem cate un politician exaltat discutand despre superioritatea sistemului de stat, despre un randament inchipuit pe care acesta l-ar aduce, dar nu e vorba decat de declaratii de fatada, in spatele usilor inchise nici macar ei nu cred asa ceva. Pe termen lung, pensiile de stat inseamna saracie si, in final, colaps economic. De ce nu, chiar si o foamete ca in Venezuela, o tara distrusa de implicarea statului in economie.
Pensiile private au fost, la infiintarea lor, o incercare de a renunta la acest obicei nesanatos, de a vindeca pana nu e prea tarziu o boala care ameninta sa ingroape prematur economia Romaniei. Iata insa ca apucaturile vechi nu dispar asa usor, iar de aproape un an se discuta sa renuntam la tratament si sa ne apucam din nou de vicii. Ramanand in zona metaforelor, e ca si cum ne-am apuca sa cautam pachetul de tigari sau sticla de alcool pe care le-am ingropat adanc in gradina, pentru ca nu cumva sa ne mai tenteze sa ne distrugem sanatatea in viitor.
Al doilea obicei a aparut in prim-plan mai recent, adus in discutie de guvernatorul Bancii Nationale: indatorarea. De-a lungul timpului am militat constant pentru o schimbare de atitudine a decidentilor, care sa incurajeze acumularea de capital si sa descurajeze indatorarea (https://www.primet.ro/Creditul-nostru-cel-de-toate-zilele-editorial-6781, https://www.primet.ro/A-fi-sau-a-nu-fi-saraci-editorial-6744, https://www.primet.ro/Se-poate-sau-nu-se-poate-si-si-editorial-6641, https://www.primet.ro/O-privire-peste-gard-la-vecinii-bogati-editorial-6221), asa ca nu pot decat sa „dau like” la discutiile de la BNR pe acest subiect. O economie mai putin indatorata e o economie mai sanatoasa si cu potential mai mare pe termen lung.
Declaratiile Guvernatorului Mugur Isarescu par sa transmita un mesaj asemanator cu cel din editorialele de mai sus, cel putin in ceea ce priveste creditarea (http://www.zf.ro/banci-si-asigurari/isarescu-bnr-nu-vrea-sa-omoare-creditul-ci-vrea-sa-gaseasca-un-dozaj-adecvat-adica-sa-i-ajute-pe-oameni-sa-nu-se-indatoreze-prea-mult-si-sa-ajunga-sa-nu-mai-plateasca-imprumuturile-17255184). S-ar zice ca a fost constientizat intr-un final rolul nociv pe care il are asupra economiei dezechilibrul dintre creditare si acumularea de bani. Probabil ca nu e asa. E greu de crezut ca se poate schimba peste noapte o mentalitate care a dominat economia in cea mai mare parte a perioadei de dupa caderea comunismului. Cel mai probabil este vorba doar de o schimbare a politicii monetare, intr-un moment care incepe sa semene cu cele dinainte de 2008.
Oricare ar fi motivul, e de laudat faptul ca oficialii institutiei au invatat ceva din greselile pe care le-au facut acum mai bine de 10 ani. La vremea respectiva, perioada din apropierea varfului bulei imobiliare a adus si o relaxare a conditiilor de creditare, ceea ce nu a facut decat sa creasca si mai mult, in mod artificial, preturile, prabusirea ulterioara fiind cu atat mai severa. Mai mult decat atat, in toamna lui 2008 au fost restrictionate din nou conditiile de creditare, iar cererea de imobiliare a disparut complet. De data aceasta, inasprirea conditiilor de creditare vine la momentul potrivit si lasa loc si pentru o eventuala relaxare atunci cand economia nu va mai merge la fel de bine. O politica anticiclica, la care nu ne-am fi asteptat, mai ales daca tinem cont de contextul expus mai sus, marcat de populism si decizii iresponsabile.
Pentru a pastra tonul initial, putem spune ca BNR a decis sa renuntam o perioada la obiceiul nesanatos al indatorarii masive, dar nu pentru ca e de parere ca e un obicei nesanatos, ci pentru ca e clar ca ne face rau in momentul de fata. Cum ar veni, momentan nu mai fumam, dar nu pentru ca vrem sa renuntam, ci pentru ca tusim prea tare. Nu e chiar ce ar trebui sa fie, dar e si acesta un inceput. La un moment dat, ne vom da seama ca e mai bine sa avem o economie sanatoasa decat sa ne bucuram de placerile pe care le aduce pe termen scurt „viciul” indatorarii.
Autor: Marius Pandele