Editoriale

Optimismul asteptat de pietele financiare pentru acest an si-a facut loc in atitudinea investitorilor inca de la primele sedinte de tranzactionare din 2011 insa se pare ca are un caracter temporar, in aceasta perioada aflandu-se sub presiunea datoriilor suverane ale Greciei si a incertitudinilor privind programul de redresare economica adoptat de cei implicati pentru a crea premisele unei stabilitatii economice.

Dupa un prim trimestru al acestui an in care preturile actiunilor ne-au obisnuit sa consideram cotatiile de la inceputul anului ca fiind unele cu discount semnificativ, evolutia din trimestrul al doilea a adus cotatiile spre valori ce pana nu cu mult timp in urma erau considerate niveluri sustenabile. In motivatia evolutiei de la inceputul celui de-al doilea trimestru si pana in prezent vom regasi bineinteles trecerea in perioada ex-dividend, influenta evenimentelor economice din tarile dezvoltate unde optimismul a ramas prezent foarte timid si o obisnuita latenta venita odata cu instalarea verii.

Castigurile obtinute in primul trimestru, cand la un moment dat bursa romaneasca avea a patra crestere din lume, au creat o stare generala euforica ce a dus la scaderea aversiunii la risc. De la inceputul celui de-al doilea trimestru, preturile actiunilor companiilor s-au incadrat intr-o directie descendenta desi multe dintre acestea au raportat rezultate financiare bune si au anuntat BVC-uri optimiste. Fara a avea o explicatie fundamentala clara ci doar inversunarea unor cumparatori puternici ce doreau sa isi creasca detinerile, cotatiile unor companii au explodat, ajungand ca un avans de 15% intr-o zi sa devina obisnuinta si sa nu mai trezeasca mirarea nimanui. Sigur ca aceste evenimente nu au trecut neobservate de investitori, acestia napustindu-se asupra acestor actiuni si inca de la inceputul sedintelor de tranzactionare ofertele de vanzare se dovedeau insuficente pentru cumparatorii dornici de castiguri rapide.

Ratiunea economica in situatia descrisa mai sus a avut de suferit, singura motivatie a cumparatorilor fiind probabil constanta cu care la finalul zilei evulutia era cea maxima adminsa. Oare ce s-ar fi intamplat daca nu exista un prag care sa opreasca ascensiunea si mai apoi corectia preturilor? Poate daca ascensiunea ar fi fost identica din punctul de vedere al marimii insa s-ar fi petrecut intr-un interval de timp mult mai scurt, nu ar fi avut timp sa alimenteze tentatia castigurilor rapide fara un algoritm economic avut la baza deciziei investitionale. In momentul in care reactiile brutale ale cumparatorilor ar avea la baza argumente fundamentale venite din rezultatele financiare si din perspectivele favorabile ale companiilor avute in vedere, ar exista o relatie echilibrata ce ar duce la scaderea riscurilor asumate.

Riscurile asumate de cumparatori trec neobservate in fata tentatiei unui castig rapid iar regula de aur care spune ca performantele anterioare nu reprezinta garantii pentru performantele viitoare devine din pacate in astfel de momente un mit. Se creeaza astfel o paradigma ce devine o intriga pentru investitorii lacomi.

Identificarea momentului de intoarcere a pretului unei actiuni ce a crescut speculativ este dificil de facut si nu se supune unei analiza tehnice ori fundamentale ci pur si simplu se constata. Chiar daca ne uitam la posibilul target de detineri al cumpatorilor puternici ce raporteaza cumparari masive, tot nu vom avea instrumentele necesare eliminarii riscului. Problema cea mai mare in momentul in care pretul ia o intorsatura nefavorabila nu vine din riscul scaderii cotatiei pana la maximul admis ci din lipsa contrapartidei. In acest context, pierderea potentiala se adanceste de la o zi la alta fara a avea posibilitatea unei reactii atat timp cand volumul afisat de cumparatori este limitat si tinde spre a fi inexistent.

Ce solutii avem in fata unor astfel de tentatii? Cum putem discerne in momentele in care piata incurajeaza deciziile speculative extrem de riscante? Probabil prin urmarirea unei strategii construite in jurul obiectivelor investitionale, abaterile de la aceasta fiind scump taxate. Disciplina actiunilor economice poate duce la atingerea obiectivelor corect asumate existand un echilibru intre risc si castig potential.

Simion Tihon
Broker
17 iunie 2011