In ultima luna subiectul principal care framanta economia mondiala este cel legat de datoriile statelor. Pietele urca sau coboara dupa cum aceasta problema este vazuta ca una rezolvabila sau doar ca una care suporta amanare. Principala amenintare pentru revenirea economica globala o reprezinta nivelul ridicat al datoriei publice, nivel greu sustenabil si generator de incertitudine.
Ca atare a revenit in actualitate problematica constructiei bugetelor publice. Nevoia de a dezvolta infrastructura, de a asigura servicii de calitate cetatenilor dar si de a mentine functional sistemul public de pensii si cel de ajutoare sociale se loveste de cerintele de a finanta aceste cheltuieli. Iar cand mediul economic se inrautateste veniturile bugetare sunt printre primele afectate, astfel incat apare o nevoie suplimentara de lichiditate. Calitatea surselor de finantare face diferenta, in aceasta perioda, intre statele percepute pozitiv de catre investitori si cele percepute negativ. Creditele luate prea usor in perioadele de avant economic de catre state ineficiente atarna greu in acest moment, generand scepticism in randul investitorilor.
Romania reuseste din nou sa fie surprinzatoare! In contextul expus mai sus, au aparut in ultima vreme numeroase declaratii publice care reclama o situatie ilara pentru vremurile actuale. Reprezentantii fondurilor de pensii obligatorii romanesti se plang tot mai insistent ca nu pot investi in economia romaneasca in lipsa unei Burse autohtone care sa detina o oferta de titluri pe masura sumelor pe care acestea le colecteaza luna de luna. Declaratiile sunt transante: fondurile de pensii vor fi obligate sa finanteze economia altor state, desi Romania are nevoie aproape disperata de finantare. In acelasi timp statul roman a reusit sa treaca, pana acum, peste criza economica apeland la un credit semnificativ de la FMI si UE, fapt care plaseaza Romania in topul datornicilor catre FMI, gandindu-se la posibilitatea unui nou imprumut!
Traim un paradox care nu reprezinta altceva decat deznodamantul politicilor romanesti, de pana acum, in sectorul financiar. Ocolirea cvasipermanenta a pietei bursiere in procesul de privatizare, preferarea pana la obstinatie a negocierilor directe in vanzarea participatiilor statului a determinat eliminarea pietei bursiere dintre sursele de finantare ale bugetului public. Ca atare statul se imprumuta prin credit sau incearca fiscalizarea mai buna a unei economii retractila la aceste eforturi, fara a incerca sa isi lichidizeze, in mod superior, o parte din activele detinute prin intermediul pietei bursiere.
Rezultatul este mai mult decat predictibil: o bursa mica si o finantare bugetara deficitara in conditii de stres pe pietele financiare internationale. Dimensiunea pietei bursiere raportat la PIB in termeni de capitalizare dar mai ales de valoare de tranzactionare este graitoare in acest sens. De exemplu in luna martie pe piata bursiera poloneza s-a tranzactionat o valoare de sapte ori mai mare decat valoarea tranzactionata pe piata romaneasca in intreg anul 2009. Un singur emitent a reusit pe piata poloneza, in luna martie, sa genereze un rulaj care reprezinta circa 90% din rulajul anului 2009 pe piata de actiuni romaneasca. Poate nu intamplator Polonia a fost singura tara din EU care nu a inregistrat scadere economica, statul gasind si prin intermediul pietei bursiere locale mijloace de a mentine economia pe linia de plutire.
In lumea actuala calitatea finantarii cheltuielilor publice devine un ingredient principal pentru o dezvoltare economica echilibrata. Nu putem spera decat ca aceasta lectie sa ajute autoritatile romane sa ia deciziile care se impun. Recent votata vanzare a unor participatii importante ale statului (chiar daca minoritare) ar putea constitui un inceput pentru a indrepta una dintre erorile semnificative de politica economica facute de Romania in ultimii douazeci de ani.
Alin Brendea
Dir. Operatiuni Prime Transaction
23 aprilie 2010
Autor: Alin Brendea