Editoriale

Fara sa faca multe valuri, cea mai recenta listare de pe piata AeRO a BVB a atras un interes neasteptat de mare din partea investitorilor, cu tranzactii de 3 milioane de lei in prima zi, sau 10% din capitalizare, un nivel foarte bun pentru o listare tehnica. Este cel mai important eveniment al momentului pentru Bursa de Valori Bucuresti, insa in peisajul general al momentului ocupa un loc marginal, fiind eclipsat de un subiect mult mai important, care ar merita dezbatut. Nu, nu e vorba de scandalul arbitrului acuzat de rasism la Paris, ci de alegerile parlamentare. Si nu, nu e vorba de intrebarea "de ce a intrat AUR in Parlament”.

Cred ca merita sa facem o conexiune intre cele doua evenimente, cel mai important pentru BVB si cel mai important pentru tara in general. Listarea unor companii antreprenoriale are multe beneficii pentru Bursa, incepand de la popularizarea pietei de capital in randul clasei de mijloc si ajungand pana la posibilitatea ca unele dintre companiile mici listate acum sa ajunga in viitor printre emitentii mari de la BVB, asa cum a fost, intr-o oarecare masura, cazul Bancii Transilvania. Totusi, aceste beneficii sunt in principal pe termen lung, iar piata de capital romaneasca are nevoi mult mai mari chiar in acest moment. Si aici apare legatura cu al doilea eveniment, alegerile.

Oricat ne-am dori ca Bursa locala sa fie una dominata de emitenti 100% privati, asa cum e cazul in SUA sau pe alte piete dezvoltate, adevarul e ca asa ceva nu va fi posibil in viitorul apropiat, din nenumarate motive. Ea va ramane mult timp de acum inainte influentata de factorul politic, atat in zona ofertei, cu multi emitenti controlati de stat, cat si in zona cererii, cu Pilonul 2 amenintat mai mereu cu nationalizarea.

In aceste conditii, alegerile sunt intotdeauna un motiv de speranta pentru piata de capital. Poate al 25-lea Guvern post-comunist se va debarasa peste noapte de mentalitatea primelor 24 si va deveni cu adevarat post-comunist din acest punct de vedere. Ar avea doar de castigat dintr-o asemenea schimbare de mentalitate, impreuna cu toata tara, de altfel.

Si pentru ca o trecere brusca de la comunism la capitalism le-ar putea provoca unora ameteli, exista si o solutie pentru a avea un rezultat mare cu un efort mic. In general, eforturile dinspre piata de capital s-au concentrat de-a lungul timpului pe a convinge Guvernul sa listeze mai multe companii, insa in acest moment ar fi mai utila o abordare pragmatica si concentrata pe un obiectiv punctual: intrarea in categoria pietelor de capital emergente dupa criteriile MSCI. E un obiectiv care poate fi atins intr-un timp scurt daca Statul se implica, iar efortul necesar ar fi unul nesemnificativ din partea acestuia.

Pentru a fi incadrata in categoria pietelor emergente de catre MSCI, piata de capital locala trebuie sa indeplineasca pe de o parte criterii de dimensiune si lichiditate, iar pe de alta parte criterii privind usurinta accesului investitorilor. In cea de-a doua categorie de criterii mai avem de lucrat la imprumutul de actiuni si short selling, iar pe partea de transferabilitate si decontare se pot face imbunatatiri in privinta conturilor nominee si a celor de tip "omnibus”, insa e posibil ca si cu aceste neajunsuri sa putem obtine accesul in categoria pietelor emergente. Problema mai mare vine din prima categorie, cea de lichiditate si dimensiune a pietei.

Criteriile MSCI (https://www.msci.com/documents/1296102/1330218/MSCI_Market_Classification_Framework_2020.pdf/4e0998d7-d552-6bf2-ddb2-789b248516a1) presupun existenta a 3 emitenti care sa aiba in acelasi timp capitalizare peste 1,4 mld. USD, free-float peste 700 mln. USD si 15% ATVR (annual traded value ratio – calculat prin raportarea medianei tranzactiilor la capitalizarea ajustata cu free float-ul). Potrivit calculelor ASF (https://asfromania.ro/files/analize/ASF%20Monthly%20Report%2011_ro_site04122020.pdf), la sfarsitul lui octombrie 2020 Romania avea fix trei emitenti care indeplineau criteriile, mai exact Romgaz (SNG), OMV Petrom (SNP) si Banca Transilvania (TLV). Totusi, privind un pic inapoi, in septembrie cei trei emitenti erau doar doi, Romgaz si Banca Transilvania. Daca in privinta capitalizarii totale toti cei trei emitenti sunt mult deasupra pragului minim, la celelalte doua criterii doar Banca Transilvania este intr-o zona confortabila. Bineinteles, MSCI cere indeplinirea criteriilor in mod constant, nu doar din cand in cand. Facand o comparatie cu alegerile, asa cum cu 4,9% nu intri in Parlament, nici cu free float si ATVR un pic sub limita sau in 11 din 12 luni ale anului nu intri in categoria pietelor emergente. E nevoie de o marja de siguranta peste nivelul minim, in asa fel incat indeplinirea criteriilor sa nu depinda de conjunctura de moment.

Intamplator sau nu, la cei doi emitenti aflati la limita avem ca actionar important Statul Roman. Cu 70% din actiuni la Romgaz si 20% la Petrom. In cazul Petrom a mai existat in urma cu cativa ani o tentativa esuata de a vinde o parte din actiuni, insa de atunci nu s-a mai auzit nimic despre acest subiect. Vanzarea totala sau partiala a actiunilor ar aduce un free float mult peste pragul MSCI si o crestere substantiala a lichiditatii. Chiar daca ATVR ia in calcul capitalizarea free float-ului, si nu a intregii companii, e de asteptat ca el sa creasca, pentru ca actiunile deblocate s-ar distribui la un numar mai mare de actionari si nu ar mai fi tezaurizate la fel de rapid de investitori institutionali precum fondurile de pensii. Pachetul de actiuni nu aduce oricum o putere de vot importanta, asa ca pastrarea lui nu se justifica in niciun fel. Din fericire, Fondul Proprietatea inca mai are actiuni pe care e de asteptat sa le vanda, insa asta nu scuza in niciun fel Statul pentru inactiunea sa.

La Romgaz e vorba tot de un pachet de 20%, insa in acest caz e vorba de diferenta fata de pragul de 50%. Daca OMV poate lua decizii la Petrom cu 51% din actiuni, la fel poate face si Statul la Romgaz, asa ca diferenta de actiuni nu se justifica nici in acest caz. De altfel, extinzand un pic rationamentul, daca Petrom a putut fi privatizata, e greu de inteles de ce Romgaz nu ar putea fi. 20% din actiuni inseamna la pretul actual cam 500 mil. USD, ceea ce ar rezolva complet problema dimensiunii free float-ului si ar da un impuls serios lichiditatii actiunilor.

Pe lista mai sunt BRD si Electrica, insa prima nu mai are legatura cu Statul, in timp ce la a doua, capitalizarea totala este la limita, iar lichiditatea este mai departe de pragul de 15% decat in celelalte cazuri.

Daca intrarea Romaniei in MSCI Frontier Markets nu e de ajuns, noii (in unele cazuri aceiasi cu vechii) guvernanti pot avea in vedere si banii incasati din aceasta operatiune. Bani care ar putea sa reduca nevoia de dividende suplimentare de la alte companii din subordine sau sa asigure o sursa de finantare pentru revenirea economiei in urma crizei economice provocate de COVID. In cazul Romgaz exista inclusiv posibilitatea de a face o majorare de capital din care sa fie acoperit necesarul investitional al companiei, in loc de vanzarea propriu-zisa a actiunilor.

Pe termen scurt e vorba de un efort mic din care se poate naste un efect foarte mare, si pentru Stat, nu doar pentru piata de capital. Pe termen lung va fi nevoie de un pic mai mult, pentru ca avantajul de moment va fi pierdut pe masura ce actiunile nou-intrate in piata (daca ele vor intra vreodata) vor incepe sa fie tezaurizate de fondurile de pensii. In deceniile urmatoare acestea vor trebui "hranite” in fiecare an cu actiuni noi, in caz contrar fie vor scoate banii din tara si vor ajuta la dezvoltarea altor economii, fie ii vor tine in instrumente cu randament mic, cu efecte dezastruoase pentru bunastarea pe termen lung a romanilor. Statul are un potential urias de a ajuta si din acest punct de vedere, avand inca multe proprietati folosite in mod ineficient. Pentru asta va fi nevoie insa de generatii noi de politicieni, pe care sa nu-i fi atins virusul COmunismVID.

P.S. Sunt multi cei care considera ca nu e treaba Statului sa sustina piata de capital, din moment ce insasi existenta acesteia are legatura cu economia privata. Voi putea fi de acord cu aceasta abordare doar in momentul in care ultimul activ aflat in proprietatea Statului va fi vandut catre economia privata. Pana atunci, participarea activa a acestuia in economie il face sa aiba o responsabilitate si atunci cand vine vorba de piata de capital. Proprietatea de stat inhiba existenta unui mediu privat mai mare si micsoreaza baza de companii private care se pot lista, iar in multe situatii tine pe loc domenii cu potential de dezvoltare regionala sau chiar internationala, eliminand posibilitatea de a avea companii mari la Bursa. Dincolo de avantajele uriase pe care le aduce intregii economii si de banii incasati cu aceasta ocazie, listarea companiilor de stat poate fi vazuta si ca o mica reparatie morala pentru tot raul pe care l-a facut si continua sa-l faca ideea de proprietate de stat nu doar pietelor financiare, ci si economiei in general.

P.P.S. Contrar parerii majoritatii politicienilor din Romania, poporul roman nu are comunismul in ADN-ul sau. Cuvinte ca „privatizare” sau „listare la Bursa” nu trebuie spuse cu jumatate de glas si cu privirea lasata in jos, ca si cum ar fi o rusine sa te gandesti la asa ceva. Dimpotriva, majoritatea romanilor ar fi fericiti sa renunte la actiunile pe care le au, chipurile, in proprietate prin intermediul Statului, mai ales daca asta ar insemna niste bani in plus catre infrastructura, educatie sau sanatate.